ÎCCJ, Decizia nr. 164/2020

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1.929 din 5 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulată de A. împotriva Deciziei nr. 107R din 12 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă; de asemenea, a fost declinată în favoarea acestei din urmă instanțe competența de soluționare a cererilor de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 din C. proc. civ., formulate de același revizuent împotriva aceleiași decizii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de judecată a reținut, în esență, că între cele două litigii, în care au fost pronunțate hotărârile judecătorești pretins potrivnice (Decizia nr. 107R/2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și Decizia nr. 2.361/2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă), nu se verifică tripla identitate de părți obiect și cauză, prevăzută de art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește cererile de revizuire formulate de revizuent împotriva aceleiași decizii, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 5 din C. proc. civ., Înalta Curte - în aplicarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) și art. 132 alin. (1) și cu observarea normei de competență stabilite prin dispozițiile art. 510 alin. (1) din același cod, potrivit cărora "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită" - a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva Deciziei nr. 1.929 din 5 noiembrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a declarat recurs revizuentul, fără a menționa, însă, pe care dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. își întemeiază cererea.

În cuprinsul cererii de recurs, în care recurentul menționează, în mod repetat, că "motivele sunt prezentate în dosarele anterioare", aici fiind doar "reamintite", sunt reiterate apărări de fond și excepții, precum și argumentele corespunzătoare acestora, invocate de recurent în dosarele precedente, vizând aspecte de fond ale cererilor soluționate în cadrul acestora.

Niciunul dintre aceste "argumente" nu are, însă, legătură cu soluția pronunțată de instanța supremă, prin decizia ce face obiectul recursului, recurentul neaducând nicio critică acesteia, sub aspectul soluției pronunțate și a considerentelor ce o fundamentează, care fac aplicarea la speță a prevederilor art. 513 alin. (3), raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe de o parte, și a dispozițiilor art. 130 alin. (2), art. 132 alin. (1) și art. 510 alin. (1) din același cod, pe de altă parte; de asemenea, niciunul dintre "argumentele" prezentate de recurent în cuprinsul cererii de recurs nu poate fi încadrat în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Recursul, fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de filtrare a recursurilor, reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat în sensul că, în legătură cu acesta, este incidentă sancțiunea nulității.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 29 iunie 2020, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, actul fiind comunicat părților la data de 7 iulie 2020.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., Completul de filtru constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sunt incidente dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), raportat la art. 489 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"Art. 486 - Cererea de recurs

(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: [...]

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic [...]

(2) La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic.

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Art. 489 - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Analizând cererea de recurs, în raport cu cerințele legale sus-menționate, instanța constată că lipsește semnătura recurentului, că susținerile acestuia nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și că nu este atașată dovada de achitare a taxei judiciare de timbru.

Dintre cerințele menționate, prevalează cea referitoare la dovada de achitare a taxei judiciare de timbru, care trebuie atașată cererii de recurs, conform de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.

În cauză, recurentului îi revenea această obligație, potrivit art. 24 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care prevede că "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON (...)".

Față de cele prezentate, se constată că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru atrăgând aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., care prevăd sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Completul de filtru va anula recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1.929 din 5 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2020.

GGC - ED