ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

22.10.2019

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 238 din 22 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a admis excepția de necompetență funcțională a Tribunalului Suceava invocată din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de petenta A., având ca obiect apel împotriva încheierii de ședință din data de 27 februarie 2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava, în Dosarul nr. x/2018, în favoarea Curții de Apel Suceava, intimați B., C., D., E., F.. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Tribunalul a pus în vedere petentei - contestatoare A. să precizeze, în scris, dacă insistă în calificarea cererii formulate ca fiind "apel", întrucât, calea sa de atac a fost calificată ca fiind "contestație" împotriva încheierii din data de 27 februarie 2019, în procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen.

Pentru termenul de judecată din data de 15 mai 2019, petenta - contestatoare A. a comunicat la dosarul cauzei o serie de note scrise, precizând că -și menține cererea formulată ca fiind "apel", intitulându-și notele scrise "motivare apel".

Având în vedere precizările petentei - contestatoare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava, la termenul de judecată din data de 15 mai 2019, a calificat prezenta cauză ca fiind apel promovat de A. împotriva încheierii de ședință din data de 27 februarie 2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava, în Dosarul nr. x/2018 și a invocat excepția de necompetență funcțională a Tribunalului Suceava.

Deliberând asupra excepției de necompetență funcțională a Tribunalului Suceava invocată din oficiu, judecătorii de cameră preliminară a constatat că potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (2) C. proc. pen. "Curtea de Apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de judecătorii și de tribunale." Competența funcțională, stabilită după atribuțiile organului judiciar sau ratione officii, reprezintă acea formă de competență prin raportare la care este stabilită activitatea de judecată pe care o poate efectua instanța, iar dispozițiile procedurale care reglementează competența funcțională a instanțelor judecătorești sunt norme imperative, încălcarea lor atrăgând sancțiunea nulității absolute.

În concluzie, având în vedere dispozițiilor art. 36 C. proc. pen., conform cărora tribunalul judecă în primă instanță sau soluționează unele cauze date în competența sa prin lege, rezultă că acesta nu are competență funcțională de a judeca în apel.

Prin Decizia penală nr. 85 din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, în temeiul art. 50 C. proc. pen. coroborat cu art. 341 alin. (10) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației, formulată de petenta A. împotriva încheierii din data de 27 februarie 2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava în favoarea Tribunalului Suceava, completul de cameră preliminară.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Curtea de apel a reținut că, deși încheierea din data de 22 mai 2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Suceava este definitivă, petenta a formulat totuși o cale de atac, astfel încât se pune problema calificării acesteia și, în final, a stabilirii cărui judecător de cameră preliminară sau cărei instanțe îi revine competența de soluționare a acesteia.

Din economia dispozițiilor procesual penale, Curtea a reținut că potrivit art. 340 alin. (1) coroborat cu art. 54 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. competența de a soluționa plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată revine judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. De asemenea, potrivit art. 341 alin. (9), (10) C. proc. pen. împotriva soluției pronunțate în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se poate face contestație care se depune la judecătorul care a soluționat plângerea și se înaintează spre soluționare judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară.

S-a apreciat că în prezenta cauză, așa cum s-a menționat mai sus, competent să soluționeze plângerea formulată de petenta A., este judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Suceava.

Relativ la calea de atac, Curtea a constatat că legiuitorul a prevăzut, în art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., că se poate exercita calea de atac a contestației, numai atunci când legea o prevede expres, iar prevederile prezentului articol sunt aplicabile când legea nu prevede altfel. Cum, din interpretarea per a contrario a disp. art. 408 C. proc. pen., Curtea a constatat că hotărârile pronunțate de judecătorul de cameră preliminară nu sunt enumerate printre cele care pot fi atacate cu apel, va reține că împotriva încheierilor pronunțate de către judecătorul de cameră preliminară, calea de atac este aceea a contestației care se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate, în speță, Tribunalul Suceava.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Suceava pentru următoarele considerente:

Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile a două instanțe care își declină reciproc judecarea aceleiași cauze, solicitând unei a treia instanțe stabilirea competenței de soluționare a respectivului dosar. În evaluarea competenței instanța care soluționează conflictul trebuie să stabilească natura cauzei cu care instanțele au fost învestite. În mod similar în cauza de față fiecare dintre instanțele care au declinat competența au apreciat că cererea formulată de A. are o natură diferită, și anume fie apel împotriva încheierii de ședință din data de 27 februarie 2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava, în Dosarul nr. x/2018, fie contestație împotriva încheierii de ședință din data de 27 februarie 2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava.

În raport de stabilirea naturii juridice a cererii, astfel cum a fost evaluată de fiecare instanță, Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava și-au declinat reciproc competențele. În consecință, pentru stabilirea competenței de soluționare a acuzei instanța care soluționează un conflict de competentă trebuie, la rândul său, să stabilească obiectul cererii, să evalueze natura acesteia și, în raport de etapele ce preced, să stabilească și competența materială de soluționare a cauzei.

Așadar, Înalta Curte constată că în prezenta cauză s-a formulat o cale de atac denumită de parte "apel" împotriva încheierii de ședință din data de 27 februarie 2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava, în Dosarul nr. x/2018.

În fapt, petenta A. a formulat plângere împotriva Ordonanței de clasare nr. 3086/P/2014 din data de 30 mai 2018, precum și împotriva Ordonanței nr. 88/2/II/2018 din data de 5 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, solicitând infirmarea acestora, întrucât ambele ordonanțe au fost emise cu încălcarea legii și a ordinii de drept, cât și a drepturilor constituționale și a drepturilor CEDO, precum și cu încălcarea dispozițiilor art. 5 C. proc. pen. care garantează aflarea adevărului, respectiv dispozițiile art. 8 C. proc. pen. care consacră dreptul la un proces echitabil.

Prin încheierea din data de 27 februarie 2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva Ordonanței din data de 30 mai 2018 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava în Dosarul nr. x/2014, confirmată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, prin Ordonanța nr. 88/II/2/2018 din data de 5 iulie 2018.

Ulterior, petenta A. a formulat o cale de atac împotriva acestei încheieri fiind nemulțumită de faptul că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și drepturile statuate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În raport de dispozițiile legale mai sus menționate, dar și de conținutul cererii și de ceea ce tinde să obțină petenta A., în cauză se apreciază că instanța competentă să soluționeze cererea petentei A. este Tribunalul Suceava.

Pe cale de consecință, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. în favoarea Tribunalului Suceava, instanță căreia i se trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.