ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2514/2020

Ședința publică din data de 9 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta GRUP EXPLOATARE ȘI ÎNTREȚINERE PALAT C.F.R. S.A. a chemat în judecată pe pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. S.A., solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 590.217 RON reprezentând dividende achitate în baza O.G. nr. 64/2001 și încasate necuvenit pentru anul 2010, pârâta nefiind destinatarul legal ale acestor dividende, ci bugetul de stat prin Ministerul Transporturilor.

Prin sentința civilă nr. 660 din 27 februarie 2017 instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, admițând acțiunea în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei solicitate.

Prin decizia civilă nr. 354/A din 14 februarie 2018 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă admite apelul formulat de pârâtă, anulează sentința de fond, reține cauza spre rejudecare; admite excepția prescripției extinctive și respinge acțiunea ca efect al prescrierii dreptului material la acțiune.

Împotriva acestei decizii formulează recurs reclamanta.

Motivele de recurs invocate se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând încălcarea ori aplicarea greșită a O.G. nr. 64/2001, a Legii nr. 31/1990 precum și a O.G. nr. 92/2003, precum și motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta susține că aceasta conține motive contradictorii, critică faptul că acțiunea nu a fost soluționată pe fond, ci doar pe excepție, reținându-se ca fiind aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, deși instanța de apel în considerente, achiesează la considerentele sentinței civile nr. 3984/2014 pronunțată în dosarul nr. x/2012 aflat pe rolul Tribunalului București, în sensul că este vorba despre o creanță bugetară.

Prin această hotărâre se stabilește cu autoritate de lucru judecat că beneficiarul dividendelor este statul.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că potrivit O.G. nr. 64/2001 dividende sunt creanțe fiscale și solicită a se avea în vedere considerentele sentinței civile nr. 3984/2014; un alt argument al recurentei se întemeiază pe calitatea părților, aceea de întreprinderi constituite din fonduri publice și care gestionează venituri publice, lucru confirmat de asemenea prin sentința mai sus arătată.

Recurenta consideră că termenul de prescripție începe să curgă de la data de 30 mai 2016, dată la care a rămas definitivă sentința civilă nr. 3984 din 28 mai 2014 prin decizia civilă nr. 3190 pronunțată de Curtea de Apel București. La data de 30 mai 2016 s-a născut dreptul recurentei, fiind momentul la care recurenta putea să cunoască sau să prevadă că plata era nedatorată.

Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat în principal, respingerea recursului ca inadmisibil întrucât au fost invocate motive omisso medio, iar în subsidiar, ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din 6 noiembrie 2019, comunicarea raportului pentru ca părțile să dispună puncte de vedere.

Prin încheierea din 15 iulie 2020 recursul a fost admis în principiu, fixându-se termen de judecată în ședință publică.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., constată că recursul declarat de recurentul-reclamant este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivele pretins contradictorii pe care la invocă recurenta vizează faptul că instanța de apel a soluționat cauza fără a analiza fondul cauzei, doar în baza excepției.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că incident în cauză este C. civ. de la 1864, în virtutea principiului tempus regit actum, astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., iar nu dispozițiile noului C. civ.

Înalta Curte a avut în vedere faptul că plata nedatorată realizată de recurenta-reclamantă a fost făcută la 12 iulie 2011, data încheierii protocoalelor de compensare a datoriilor și creanțelor reciproce încheiate cu intimata pârâtă.

Potrivit reglementărilor C. proc. civ. de la 1864 prescripția extinctivă este o excepție de ordine publică, peremptorie și absolută și, ca atare, trebuie soluționată cu precădere de către instanță întrucât prin admiterea acesteia soluționarea fondului devine de prisos, ceea ce s-a întâmplat și în prezenta cauză.

Ca atare, nu se poate vorbi despre o lipsă a motivării care să determine casarea hotărârii și nici despre o motivare contradictorie a instanței de apel.

În esență, recurenta susține că dividendele au natura unei creanțe fiscale cărora li se aplică un termen special de prescripție, în niciun caz dispozițiile Decretului nr. 167/1958 cum a reținut instanța de apel, această calificare rezultând din considerentele sentinței nr. 3984/2014, considerente pe care această instanță le-a ignorat.

Prin sentința nr. 3984 din 28 mai 2014, rămasă definitivă prin respingerea apelului, Tribunalul București a apreciat ca fiind legală decizia Curții de Conturi prin care s-a constatat încălcarea de către recurenta din prezenta cauză, a dispozițiilor legale referitoare la repartizarea dividendelor, dividende care trebuiau distribuite către Ministerul Transporturilor și nu către intimata din prezenta cauză. Nu există nicio referire la calificarea juridică a dividendelor în cuprinsul celor două hotărâri judecătorești care să fie opusă cu autoritate de lucru judecat astfel cum susține recurenta.

Pe de altă parte, cum în mod judicios reține și instanța de apel, în ceea ce privește termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, acesta este cel de drept comun, de 3 ani, iar nu cel aplicabil creanțelor bugetare, aspect reținut de instanța de fond și care a intrat în autoritatea lucrului judecat, recurenta având posibilitatea să formuleze apel împotriva considerentelor hotărârii, în condițiile art. 461 alin. (2) C. proc. civ., apel pe care însă nu l-a exercitat. Nu poate fi reținut nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de apel a făcut o aplicare corectă dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, stabilind că prescripția începe să curgă de la data nașterii dreptului la restituire, respectiv data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât persoana către care s-a făcut plata, cât și paguba, constând în diminuarea propriului patrimoniu cu suma de bani plătită cu titlu de dividende. Acestea au fost cunoscute de către recurentă la data de 12 iulie 2011.

Criticile referitoare la natura creanței la încălcarea/aplicarea greșită a O.G. nr. 64/2001, a Legii nr. 31/1990 și a O.G. nr. 92/2003, precum și cele referitoare la aspectul nesoluționării excepției referitoare la frauda la lege, nu pot fi primite întrucât ele sunt invocate pentru prima oară în recurs (omisso medio), motiv pentru care analiza lor nu este permisă.

Față de cele mai sus arătate, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respinsă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă GRUP EXPLOATARE ȘI ÎNTREȚINERE PALAT C.F.R. S.A. (GEI PALAT C.F.R. S.A.) împotriva deciziei civile nr. 354/A din 14 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2020.