ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 810/2018

Deliberând asupra contestației formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 195/F din data de 22 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13 iulie 2018 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Înaltă Instanță din Paris pe numele persoanei solicitate A.

S-a dispus predarea, cu respectarea regulii specialității, a persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze și a condiției ca, în cazul în care hotărârea de condamnare pronunțată împotriva acestuia rămâne definitivă, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.

S-a luat act că persoana solicitată nu a consimțit la predare.

S-a luat act că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la 22 septembrie 2018 la 21 octombrie 2018, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută de la 21 septembrie 2018 la zi.

Conform art. 103 alin. (13) din Legea 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că, prin Adresa nr. 2794/II-5/2018 din 22 septembrie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru desfășurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13 iulie 2018 de către autoritățile judiciare franceze față de cetățeanul român A., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de ființe umane în raport cu mai multe persoane (comis pe 5 iulie 2011 și pe 5 august 2013, precum și între 6 august 2013 și 24 noiembrie 2014), fapte prevăzute și pedepsite de art. 113-2, 225-4-1, 225-4-2, 225-20, 225-21 și 225-25 din C. pen. francez și proxenetism agravat prin pluralitatea victimelor, fapte prevăzute și pedepsite de art. 113-2, 225-2, 225-7, 225-11, 225-20, 225-21, 25-24, 225-25 din C. pen. francez.

Prin Ordonanța nr. 111 din 21 septembrie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 21 septembrie 2018, ora 23:35, până la 22 septembrie 2018, ora 22:00, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Au fost atașate: Ordonanța de reținere a persoanei solicitate nr. 111/2018 din 21 septembrie 2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, procesele-verbale din data de 21 septembrie 2017, procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de identificare, procesul-verbal de verificare a semnalării în aplicația INTERID, copie de pe cazierul judiciar al persoanei solicitate, adresa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a solicitat darea în urmărire a persoanei solicitate, adresa din 20 septembrie 2018 emisă de Biroul Sirene România, mandatul european de arestare în limba franceză și traducerea acestuia în limba română, formular SIRENE - ID SIS cu informații generale semnalare.

Fiind prezentă în fața instanței, în ședința publică din data de 22 septembrie 2018, persoana solicitată A. a fost audiată, în prezența apărătorului său ales, procedându-se la verificarea identității acesteia și aducându-i-se la cunoștință drepturile pe care le are, aceasta arătând că a dat dovadă de sinceritate și a dorit să colaboreze cu autoritățile pentru clarificarea situației sale, dovadă fiind biletul de avion din anul 2016 din care rezultă că atunci când a fost legal citat, s-a prezentat în Franța. De asemenea, a precizat că, la acel moment, avea calitatea de martor. Totodată, persoana solicitată a arătat că s-a prezentat la organele de poliție din Călărași pentru a fi audiat și nu s-a sustras de la cercetare, neștiind că este cercetat în această cauză.

Cu privire la calea de atac declarată în cauza în care este judecat în Franța, a susținut că respectivul recurs a fost formulat de apărătorul desemnat din oficiu de către autoritățile franceze.

În continuare, persoana solicitată a precizat că vrea să se prezinte în Franța, să participe la judecarea cauzei și să își dovedească nevinovăția, având posibilitatea de a-și angaja apărător, însă vrea să se prezinte de bună voie, întrucât are o familie, patru copii minori, iar mama acestuia este nevăzătoare și copii ar fi afectați de plecarea sa bruscă.

În final, persoana solicitată a apreciat că statul român ar trebui să sprijine cetățenii români ai căror drepturi nu sunt respectate, care sunt judecați fără a fi citați la proces, arătând că a suferit un abuz, cu atât mai mult cu cât s-a reținut de către autoritățile franceze că ultimul domiciliul al său este în Franța, deși se știa domiciliul din România și că acesta se află în România.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a reținut că, prin hotărârea celei de-a 16-a Camere Corecționale, secția 1 a Tribunalului de Înaltă Instanță din Paris pronunțată la data de 22 martie 2017 s-a dispus condamnarea persoanei solicitate A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de ființe umane în raport cu mai multe persoane (comisă pe 5 iulie 2011 și pe 5 august 2013, precum și între 6 august 2013 și 24 noiembrie 2014), fapte prevăzute și pedepsite de art. 113-2, 225-4-1, 225-4-2, 225-20, 225-21 și 225-25 din C. pen. francez și proxenetism agravat prin pluralitatea victimelor, fapte prevăzute și pedepsite de art. 113-2, 225-2, 225-7, 225-11, 225-20, 225-21, 25-24, 225-25 din C. pen. francez.

Urmare acestei hotărâri, Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Înaltă Instanță din Paris a emis la data de 13 iulie 2018 un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., care a fost depus la dosarul cauzei, însoțit de traducerea autorizată în limba română.

În fapt, s-a reținut că persoana solicitată A. avea rolul de proxenet în rețeaua de prostituție familială stabilită în Bois de Boulogne și Porte de Clichy (Paris), victimele fiind chiar soția sa, B., zisă C. sau D. și cele două surori ale acesteia, E. (prietena unuia dintre capii rețelei, F., condamnat în acest dosar la o pedeapsă de 9 ani închisoare) și G.. Astfel, din investigații, s-a constatat că persoana solicitat A. și-a adus soția în Franța cu scopul de a o supune prostituției, aspect constatat din viramentele pe care acesta le făcea către România sau pe care soția acestuia i le făcea din Franța către România, când nu erau împreună.

Curtea de apel a reținut că aceste fapte fac parte din categoria infracțiunilor pentru care nu este necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, conform art. 96 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, instanța a observat că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz a executării mandatului european prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, a constatat că nu este incident nici vreunul dintre motivele opționale de refuz prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în condițiile în care persoana care face obiectul mandatului european de arestare nu este supusă niciunei proceduri penale în România și nu a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un stat terț, iar mandatul european de arestare nu se referă la infracțiuni care sunt comise pe teritoriul României, ci pe teritoriul statului emitent.

Deopotrivă, s-a reținut că răspunderea pentru infracțiunile pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate nu s-au prescris conform legislației române, iar persoana solicitată, deși nu a fost prezentă personal la judecată, a luat cunoștință de existența procesului, în condițiile în care a formulat apel împotriva hotărârii de condamnare la data de 27 martie 2018, cale de atac care nu s-a judecat până în prezent, fără ca acest aspect să afecteze caracterul executoriu al hotărârii de condamnare din data de 22 martie 2017, astfel cum rezultă din cuprinsul mandatului european.

Faptul că persoana solicitată nu a consimțit la predare nu conduce la concluzia că se impune respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, câtă vreme aceasta nu a invocat vreun motiv justificat în acest sens, cu atât mai mult cu cât ea însăși și-a exprimat dorința de a fi prezentă la judecarea căii de atac declarate împotriva hotărârii de condamnare. Or, curtea de apel a reținut că, prin predarea persoanei solicitate autorităților franceze, se asigură inclusiv dreptul său de a lua parte la procedurile judiciare care urmează a se desfășura în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A., motivele invocate fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a concluzionat în mod corect că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., dispunând în mod legal arestarea acestuia pe o perioadă de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile franceze.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Astfel, mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care a fost pus în aplicare principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare, care presupune că decizia unei autorități judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea și predarea unei persoane, să fie recunoscută și executată fără alte formalități în celelalte state membre.

Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 rezultă, așadar, că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind conținutul și forma mandatului.

În acest sens, se observă că Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Înaltă Instanță din Paris a emis la data de 13 iulie 2018 un mandat european de arestare față de cetățeanul român A., întrucât prin hotărârea celei de-a 16-a Camere Corecționale, secția 1 a Tribunalului de Înaltă Instanță din Paris, pronunțată la data de 22 martie 2017, persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 113-2, 225-4-1, 225-4-2, 225-20, 225-21 și 225-25 din C. pen. francez (trafic de ființe umane în raport cu mai multe persoane) și de art. 113-2, 225-2, 225-7, 225-11, 225-20, 225-21, 25-24, 225-25 din C. pen. francez (proxenetism agravat prin pluralitatea victimelor).

În cuprinsul mandatului european de arestare, s-a reținut, în esență, că persoana solicitată A. avea rolul de proxenet în rețeaua de prostituție familială stabilită în Bois de Boulogne și Porte de Clichy (Paris), victimele fiind chiar soția sa, B., zisă C. sau D. și cele două surori ale acesteia, E. (prietena unuia dintre capii rețelei, F., condamnat în acest dosar la o pedeapsă de 9 ani închisoare) și G.. De asemenea, s-a menționat că, urmare investigațiilor desfășurate de autoritățile judiciare franceze, s-a constatat că persoana solicitat A. și-a adus soția în Franța cu scopul de a o supune prostituției, aspect care a reieșit din viramentele pe care acesta le făcea către România sau pe care soția acestuia i le făcea din Franța către România, când nu erau împreună. În plus, s-a precizat că ancheta autorităților judiciare franceze a stabilit plata redevențelor pentru ocuparea locurilor de prostituare pe care persoana solicitată le plătea, precum și rolul în supravegherea fetelor.

Faptele reținute în sarcina persoanei solicitate A., astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, se regăsesc printre cele enumerate în dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (respectiv la pct. 3 al articolului menționat), care duc la executarea mandatului european fără verificarea dublei incriminări a faptei, în cazul în care sunt pedepsite în statul emitent cu o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate cu o durată maximă de cel puțin trei ani.

De asemenea, din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că nu există niciuna dintre situațiile expres prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, ca motive obligatorii ori opționale de refuz al executării mandatului european de arestare.

Totodată, se observă că, deși în fața primei instanțe persoana solicitată a precizat că nu este de acord cu predarea către autoritățile din Franța, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, la termenul din 2 octombrie 2018, contestatorul A. a menționat în mod expres, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, că dorește să fie predat autorităților franceze.

În fine, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus, în temeiul art. 97 alin. (2) și art. 115 din Legea nr. 302/2004, ca predarea să se facă cu respectarea beneficiului regulii specialității și cu respectarea condiției ca, în situația în care se va pronunța o hotărâre de condamnare cu o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Prin urmare, având în vedere că mandatul european de arestare conține toate informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din același act normativ, precum și că nu există vreun motiv de refuz al executării dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 195/F din data de 22 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., persoana solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 195/F din data de 22 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018 (2767/2018).

Obligă contestatorul persoană solicitată A. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în cuantum de 420 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 2 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM