ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6454/2019

Ședința publică din data de 12 decembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 27.05.2019, Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" a solicitat, pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, obligarea acestora la: - recalcularea salariului de funcție și sporurile la nivelul maxim al acestor drepturi acordate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, 3364 RON pentru funcția de agent de poliție, - plata diferențelor salariale începând cu data de 27.05.2016 și până la data încetării raporturilor de seriviciu; - obligarea I.P.J. Hunedoara să recalculeze și să comunice Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne noua adeverință în raport de salariul de 3364 RON; - obligarea Casei de Pensii Sectoriale a M.A.I. la recalcularea pensiei militare actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.

Prin sentința nr. 4761 din data de 25 iunie 2019 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Național Pro Lex, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Politie Judetean Hunedoara și Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004 reglementează o competență teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul reclamantului persoană fizică, indiferent dacă cererea este formulată personal sau în numele său de un sindicat și a avut în vedere domiciliul reclamantului A. din Petroșani, județul Hunedoara.

Prin sentința nr. 1305 din data de 31 octombrie 2019 Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială absolută a Tribunalului Hunedoara, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcționari publici, formulată de reclamantul Sindicatul Național Pro Lex, în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Politie Judetean Hunedoara și Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat conflict negativ de competență, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență și a suspendat din oficiu judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național Pro Lex în condițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, care îi conferă calitate procesuală activă, iar pentru determinarea competenței teritoriale, trebuie să se țină seama de sediul acestuia, având în vedere și decizia Î.C.C.J. nr. 1/2013 pronunțată în recurs în interesul legii.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar inițiat de Sindicatul Național Pro Lex pentru membrul său de sindicat - reclamantul A. îl reprezintă obligarea pârâților Inspectoratul de Politie Judetean Hunedoara și Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Afacerilor Interne la recalcularea și acordarea unor drepturi salariale, respectiv recalcularea pensiei militare, prin raportare la prevederile mai multor acte normative succesive - Legea nr. 188/1999, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, Legea nr. 71/2015, Legea nr. 153/2017.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Având în vedere că prezentul litigiu este unul de contencios administrativ, pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei se reține aplicabilitatea normelor cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 27.05.2019), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competența stabilită de textul de lege mai sus enunțat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de față, deși prin acțiunea pendinte se urmărește plata unor drepturi bănești în favoarea membrului de sindicat, Sindicatul Național Pro Lex nu are calitatea de reclamant, ci pe cea de reprezentant al acestuia (aspect ce rezultă și din petitul acțiunii deduse judecății), iar calitatea de reclamant revine membrului de sindicat, deoarece acesta are calitatea de titular al dreptului pretins, dar și interesul promovării acțiunii.

De asemenea, în cauză nu este aplicabilă decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât problema de drept dezlegată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, dispoziții ce au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și a asigurărilor sociale.

În aceste condiții, având în vedere faptul că reclamantul a solicitat plata unor drepturi bănești izvorâte din raporturi de muncă, precum și faptul că la momentul formulării acțiunii acesta avea domiciliul în Petroșani, jud. Hunedoara (astfel cum a fost indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată și cum rezultă și din înscrisurile atașate), localitate în raza teritorială a Tribunalului Hunedoara, Înalta Curte constată că acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Național Pro Lex, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Externe, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2019.