SOKOLOWSKI AND OTHERS v. POLAND

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI PRIVIND PROCEDURA DE PILOT-JUDGMENT Depunerea nr. 24586/03 a lui Bernard SOKOČOOWSKI și alții împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 23 septembrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, judecători și Lawrence Early, Secțiunea Grefier, având în vedere cererea depusă la 24 iulie 2003, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată pilot și de a suspenda examinarea cererilor care decurg din aceeași problemă sistemică identificată în cazul Broniowski v. Polonia (nr. 31443/96), având în vedere deciziile de a ataca cererile Wolkenberg și altele v. Polonia (nr. 50003/99) și Witkowska-Toboła c. Polonia (nr. 11208/02) din lista cazurilor din Curte, după ce au deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Bernard Sokołowski („primul reclamant”), dl Ryszard Majewski („al doilea reclamant”), Zofia Pietrzak („al treilea reclamant”) și Weronika Dubicka („al patrulea reclamant”), sunt resortisanții polonezi care s-au născut în 1936, 1924, 1926 și, respectiv, 1909. Primul și al treilea reclamant locuiesc în Jelenia Góra. Al doilea reclamant trăiește în δwierzawa. Al patrulea reclamant locuiește în Karpniki. Contextul istoric al cazurilor de Bug River dinaintea Curții (A se vedea E.G. c. Polonia , nr. 50425/99 §§ 2-5). Circumstanțele particulare ale cauzei nr. 24586/03 Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Încearcă primul reclamant să recupereze compensația La 13 decembrie 1990, reclamantul a solicitat Oficiul Comunal Jelenia Góra (Urzād Miasta) ) să-l permită să achiziționeze bunuri de stat în compensare pentru proprietatea abandonată în teritoriile dincolo de râul Bug. Autoritățile i-au informat că atunci nu exista nici o proprietate de stat care ar putea fi desemnată pentru realizarea cererii sale. La 10 octombrie 1991 și la 9 ianuarie 1992 Curtea de District Jelenia Góra (Sīd Rejonowy ) a dat hotărâri care declară că reclamantul și rudele sale au achiziționat proprietatea părinților difuși. La 14 septembrie 1992, Tribunalul Regional Jelenia Góra (Såd Wojewódzki ) a pronunțat o hotărâre declaratorie care a declarat că părinții reclamantului au deținut proprietăți imobiliare în teritoriile dincolo de râul Bug. La 14 februarie 2001 primarul Jelenia Góra ( Prezident Miasta ) a emis un certificat care confirmă că reclamanții au dreptul la compensare pentru proprietatea Bug River, evaluată la 868.514.00 zlotys polonez (PLN). Iese din acest document că reclamantul are dreptul la o cincime din suma. La 14 mai 1991, Curtea Regională de Jelenia Góra a pronunțat o hotărâre declarativă, declarând că părinții reclamanților au deținut proprietăți imobiliare în teritoriile dincolo de râul Bug. La 27 noiembrie 1992, Curtea de District Jelenia Góra a dat o hotărâre declarând că reclamantul a dobândit întreaga proprietate lăsată de părinții săi. La 16 iulie 2003, primarul districtului Złotoryja (Starosta) ) a emis o decizie care confirmă că reclamantul a avut dreptul la compensare pentru proprietatea abandonată de familia sa, evaluată la 380.300 PLN începând cu aprilie 2003. La 14 mai 1991, Curtea Regională Jelenia Góra a pronunțat o hotărâre declarativă, declarând că părinții reclamanților au deținut bunuri imobiliare pe teritoriile dincolo de râul Bug. La 16 iulie 2003, primarul Jelenia Góra a emis o decizie care confirmă că reclamantul a avut dreptul la compensare pentru proprietatea abandonată de familia sa, evaluată la PLN 530.916 începând cu aprilie 2001. Iese din acest document că reclamantul are dreptul la un sfert din sumă. La 4 decembrie 1992, Curtea Regională Jelenia Góra a pronunțat o hotărâre declarativă, declarând că reclamantul deținea bunuri imobiliare în teritoriile dincolo de râul Bug. La 29 octombrie 2002, primarul districtului Jelenia Góra a emis o decizie care confirmă că reclamantul avea dreptul la compensare pentru proprietatea abandonată de ea, evaluată la 238.100 PLN începând cu septembrie 2002. Reclamanții au încercat ulterior să recupereze compensații La o dată neespecificată, primul, al doilea și al treilea reclamant au depus o cerere de compensare pentru proprietatea Bug River împotriva Trezoreriei de Stat. La 18 februarie 2003, Curtea de Apel Wrocław (Sād Apelacyjny) a respins acțiunea ca fiind nesubstanțiată. Reclamanții au încercat ulterior să achiziționeze bunuri de stat nu au avut succes. Singura posibilitate de aplicare a cererii a fost de a participa la oferte competitive de vânzare a bunurilor de stat. Cu toate acestea, autoritățile de stat din toată Polonia au recunoscut oficial deficiența acută a terenurilor de stat desemnate pentru realizarea cererilor Bug River. Acest fapt și faptul că în momentul material a fost practică comună a autorităților să renunțe la organizarea licitațiilor pentru reclamanții Bug River sau să le refuze în mod deschis posibilitatea de a-și exercita dreptul prin procedura de licitație legală a fost stabilit de Curte în hotărârea Broniowski (a se vedea Broniowski , citată mai sus, §§ 48-61, 69-87 și 168-176). Reclamanții nu au informat Curtea dacă au inițiat o procedură în temeiul legii privind realizarea dreptului la compensare pentru proprietățile lăsate dincolo de actualele frontiere ale statului polonez (Ustawa o realizacji prawa do rekompensaty z tytułu pozostawienia nieruchomosci poza obecnymi granicami państwa polskiego ) („Legea din iulie 2005”) pentru a obține compensații pentru proprietatea râului Bug. Legea și practica internă relevante în ceea ce privește cererile de Bug River (A se vedea E.G. c. Polonia , nr. 50425/99, §§ 16-17). COMPLAINT (A se vedea E.G. c. Polonia , nr. 50425/99, § 18). DREPTUL (A se vedea E.G. c. Polonia , nr. 50425/99, §§ 19-29). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri; hotărăște să închidă procedura de judecată pilot aplicată în ceea ce privește cererile Bug River în cazul Broniowski c. Polonia (nr. 31443/96). Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar Președintele

FOURTH SECTION

DECISION

PILOT-JUDGMENT PROCEDURE

Application no. 24586/03

by Bernard SOKOŁOWSKI and Others

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 23

September 2008 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 24 July 2003,

Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure and to adjourn its consideration of applications deriving from the same systemic problem identified in the case of

Broniowski v. Poland

(no. 31443/96),

Having regard to the decisions to strike the applications

Wolkenberg and Others v. Poland

(no. 50003/99) and

Witkowska-Toboła v. Poland

(no.

11208/02) out of the Court’s list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Mr Bernard Sokołowski (“the first applicant”), Mr

Ryszard Majewski (“the second applicant”), Ms Zofia Pietrzak (“the third applicant”) and Ms Weronika Dubicka (“the fourth applicant”), are Polish nationals who were born in 1936, 1924, 1926 and 1909 respectively. The first and third applicants live in Jelenia Góra. The second applicant lives in Świerzawa. The fourth applicant lives in Karpniki.

A.

Historical background to Bug River cases before the Court

(See

E.G. v. Poland

, no.

50425/99, §§

2-5).

B.

Particular circumstances of case no. 24586/03

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

1.

The first applicant’s attempts to recover compensation

On 13 December 1990 the applicant asked the Jelenia Góra Commune Office (

Urząd Miasta

) to enable him to acquire State property in compensation for the property abandoned in the territories beyond the Bug River. The authorities informed him that at that time there was no State property that could be designated for the realisation of his claim.

On 10 October 1991 and on 9 January 1992 the Jelenia Góra District Court (

Sąd Rejonowy

) gave decisions declaring that the applicant and his relatives had acquired his late parents’ estate.

On 14 September 1992 the Jelenia Góra Regional Court (

Sąd Wojewódzki

) gave a declaratory judgment stating that the applicant’s parents had owned real property in the territories beyond the Bug River.

On 14 February 2001 the Mayor of Jelenia Góra (

Prezydent Miasta

) issued a certificate confirming that the applicants had the right to compensation for the Bug River property, valued at 868,514.00 Polish zlotys (PLN). It emerges from that document that the applicant is entitled to one fifth of the sum.

2.

The second applicant’s attempts to recover compensation

On 14 May 1991 the Jelenia Góra Regional Court gave a declaratory judgment stating that the applicant’s parents had owned real property in the territories beyond the Bug River.

On 27 November 1992 the Jelenia Góra District Court gave a decision declaring that the applicant had acquired the entire estate left by his parents.

On 16 July 2003 the Mayor of the Złotoryja District (

Starosta

) issued a decision confirming that the applicant had the right to compensation for the property abandoned by his family, valued at PLN 380,300 as of April 2003.

3.

The third applicant’s attempts to recover compensation

On 27 March 1991 the Jelenia Góra District Court gave a decision declaring that the applicant and her relatives had acquired her late mother’s estate.

On 14 May 1991 the Jelenia Góra Regional Court gave a declaratory judgment stating that the applicant’s parents had owned real property in the territories beyond the Bug River.

On 16 July 2003 the Mayor of Jelenia Góra issued a decision confirming that the applicant had the right to compensation for the property abandoned by her family, valued at PLN 530,916 as of April 2001. It emerges from that document that the applicant is entitled to one quarter of the sum.

4.

The fourth applicant’s attempts to recover compensation

On 4 December 1992 the Jelenia Góra Regional Court gave a declaratory judgment stating that the applicant had owned real property in the territories beyond the Bug River.

On 29 October 2002 the Mayor of the Jelenia Góra District issued a decision confirming that the applicant had the right to compensation for the property abandoned by her, valued at PLN 238,100 as of September 2002.

5.

The applicants’ subsequent attempts to recover compensation

On an unspecified date the first, second and third applicants lodged a claim for compensation for the Bug River property against the State Treasury. On 18 February 2003 the Wrocław Court of Appeal (

Sąd Apelacyjny)

dismissed the action as unsubstantiated.

The applicants’ subsequent attempts to acquire State property were unsuccessful. The only possibility of enforcing the claim was to participate in competitive bids for the sale of State property. However, the State authorities throughout Poland officially acknowledged the acute shortage of State-owned land designated for the realisation of the Bug River claims.

This fact and the fact that at the material time it was the authorities’ common practice to desist from organising auctions for Bug River claimants or to openly deny them the opportunity to enforce their entitlement through the statutory bidding procedure was established by the Court in the

Broniowski

judgment (see

Broniowski

, cited above, §§ 48-61, 69-87 and 168-176).

The applicants did not inform the Court whether they had initiated proceedings under the Law on the realisation of the right to compensation for property left beyond the present borders of the Polish State (

Ustawa o

realizacji prawa do rekompensaty z tytułu pozostawienia nieruchomości poza obecnymi granicami państwa polskiego

) (“the July 2005 Act”) in order to obtain compensation for the Bug River property.

C.

Relevant domestic law and practice in respect of Bug River claims

(See

E.G. v. Poland

, no.

50425/99, §§

16-17).

COMPLAINT

(See

E.G. v. Poland

, no.

50425/99, §

18).

THE LAW

(See

E.G. v. Poland

, no.

50425/99, §§

19-29).

For these reasons, the Court unanimously

1.

Decides

to strike the application out of its list of cases;

2.

Decides

to close

the pilot-judgment procedure applied in respect of the Bug River applications in the case of

Broniowski v. Poland

(no.

31443/96).

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Registrar

President