ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5059/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, sub număr de dosar x/2016, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la executarea în natură a lucrărilor de îmbunătățiri funciare, respectiv de redare în circuitul agricol a terenului pășune în suprafață totală de 6 ha și 3.877 mp. conform categoriei de folosință anterioară reconstituirii dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr. x/17.06.2003 și a certificatului suplimentar de moștenitor nr. 16/2011 stat în dosarul nr. x/2011 al BNP C., iar, în caz de refuz al pârâtei în executarea în natură a obligației, să fie autorizați reclamanții să execute personal sau prin alte persoane obligația de a face pe seama și pe cheltuiala pârâtei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1527, 1528, 1537 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2474 din 31 octombrie 2017, pronunțată de Judecătoria Motru, au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Societatea Complexului Energetic Oltenia S.A.. A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.. A fost obligată pârâta să efectueze lucrări de îmbunătățiri funciare și reconstrucție ecologică în vederea redării în circuitul agricol potrivit categoriei de folosință înscrisă în titlul de proprietate nr. x/17.06.2003 a terenurilor proprietatea reclamanților în suprafață totală de 2,70 ha din care suprafața de 1,075 ha situată în satul D. nr. 45, Parcela nr. 6 și suprafața de 1,625 ha (250 m lungime x cu 65 m lățime) situată în satul D. nr. 4, Parcela nr. 1190 identificate prin raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert E.. A fost respinsă în rest cererea. Au fost compensate în parte între părți cheltuielile de judecată și a fost obligată pârâta Societatea Complexului Energetic Oltenia S.A. să plătească reclamanților suma de 3320 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 643 din 9 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, a fost respins ca nefondat. Prin aceeași decizie, a fost obligată apelanta-pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B..

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 643 din 9 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Gorj, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 14 septembrie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Gorj, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. împotriva deciziei civile nr. 643 din 9 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.