ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4628/2018

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația în anulare formulată la data de 12 martie 2018 și înregistrată la 14 martie 2018, contestatoarea S.C. A. S.R.L. în insolvență, prin administrator judiciar B. IPURL, a solicitat anularea deciziei nr. 1738 din 22 noiembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 318 C. proc. civ., invocând necercetarea și nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, precum și eroarea materială.

În susținerea primului motiv al contestației în anulare, contestatoarea arată că, prin recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 2048 A din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel București a invocat faptul că instanța de apel nu a făcut nicio referire asupra apărării întemeiată pe dispozițiile art. 282 C. proc. civ. modificat prin Legea nr. 219/2005 și care, prin eliminarea alin. (3) a făcut necesară atacarea în mod separat de sentință, a încheierilor.

Contestatoarea susține că a arătat în motivarea recursului că instanța de apel a omis cu totul o pronunțare pe acest aspect și a soluționat un apel care nu a fost declarat.

Neanalizarea și nepronunțarea pe acest element esențial a constituit motiv de recurs însă, la fel ca și instanța de apel, instanța de recurs a omis să-l analizeze.

În ce privește al doilea motiv al contestației în anulare, contestatoarea susține că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială în decizia pe care a pronunțat-o, o dată prin reținerea greșită a datei la care recurenta-reclamantă a invocat problema decurgând din articolul 282 C. proc. civ., și apoi, prin consemnarea în mod eronat a faptului că recurenta a fost de acord cu judecata apelului și împotriva încheierilor, deși, în realitate, nu a existat un asemenea acord.

Susține, de asemenea, că problema pe care a ridicat-o pentru prima dată în 12 aprilie 2016 și nu în 8 noiembrie 2016 constituie, în baza art. 84 C. proc. civ. o veritabilă excepție a tardivității formulării apelului împotriva încheierilor.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 mai 2018 intimata C. S.R.L. a solicitat respingerea contestației în anulare.

În apărare se arată că recurenta A. a formulat, în realitate, un singur motiv de recurs cu privire la modificarea art. 282 C. proc. civ., iar nu mai multe, și anume nejudecarea apelului în limitele pretinse de recurentă, motiv asupra căruia, așa cum rezultă din considerentele deciziei, instanța de control ierarhic s-a pronunțat.

Pe de altă parte, solicitarea A. S.R.L. formulată prin concluziile scrise din 12 aprilie 2016 de a limita judecata apelului nu reprezintă o veritabilă cerere adresată instanței, aceasta fiind adusă la cunoștință ulterior închiderii dezbaterilor în apel. Totodată, arată că la termenul de judecată din 8 noiembrie 2016 la care A. S.R.L. a solicitat oral limitarea judecății apelului, la interpelarea instanței a revenit asupra cererii și a arătat în mod expres că nu se opune la discutarea apelului formulat de apelanta-pârâtă C. S.R.L. cu privire la încheieri.

Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile se vor reține următoarele:

Potrivit art. 318 C. proc. civ. " Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Unul dintre motivele recursului declarat de A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2048 A din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel București pronunțate în apel, și care prezintă relevanță sub aspectul dezlegării contestației în anulare este cel prin care recurenta a invocat depășirea obiectului apelului, pronunțarea asupra unui apel neformulat, ignorarea abrogării alin. (3) al articolului 282 C. proc. civ., prin punctul 39 din Legea nr. 219/2005 și încălcarea articolului 287 cu privire la obiectul apelului, a principiului tantum devolutum quantum apellatum.

Aceste critici nu se constituie în trei motive de recurs, ci, într-unul singur, circumscris dispozițiilor art. 304 punctul 5 C. proc. civ. (cum, de altfel, a menționat și recurenta) referitor la încălcarea de către instanță a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2), cele trei chestiuni indicate fiind argumente care caracterizează și cuprind un singur motiv de recurs: faptul că instanța de apel a reținut în mod greșit împrejurarea că C. S.R.L. ar fi formulat apel atât împotriva sentinței, cât și a încheierilor de ședință, ignorând solicitarea reclamantei de a soluționa apelul în limitele cererii de apel și fără să justifice prin motivare de ce a procedat astfel.

Din analiza deciziei pronunțate în recurs se observă că, în examinarea acestui motiv de recurs, instanța de control judiciar a reținut în considerente că problema depășirii obiectului apelului, a limitelor învestirii instanței de apel, a fost tardiv invocată, respectiv după rămânerea în pronunțare, la data de 11 noiembrie 2016, prin concluziile scrise. De asemenea, că, așa cum reiese din încheierea ședinței publice din 8 noiembrie 2016, la interpelarea instanței, apelanta-reclamantă a arătat în mod expres că nu se opune la discutarea apelului formulat de apelanta-pârâtă C. S.R.L., cu privire la încheieri, concluzionând că toate aceste împrejurări se opun posibilității ca recurenta-reclamantă să poată invoca în recurs depășirea obiectului apelului.

Cât privește susținerea contestatoarei că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe critica referitoare la lipsa analizei, soluției și motivării instanței de apel pe această chestiune a art. 282 C. proc. civ., acest lucru nu se impunea distinct, față de soluția adoptată potrivit căreia, oricum, invocarea problemei s-a realizat după închiderea dezbaterilor, cu alte cuvinte, tardiv.

Așadar, nu se poate susține cu temei că instanța de recurs nu a analizat criticile recurentei întemeiate pe încălcarea dispozițiilor art. 287 raportat la art. 282 C. proc. civ.. Așa cum s-a menționat anterior, contestatoarea a invocat prin cererea de recurs mai multe argumente subsumate motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pe care instanța le-a grupat și a răspuns printr-un considerent comun, astfel încât nu i se poate reproșa omisiunea de a cerceta motivul.

În ceea ce privește al doilea motiv al contestației în anulare, chiar dacă s-ar admite că, deși mențiunile cuprinse în încheierea din 8 noiembrie 2016 cu privire la poziția procesuală a reclamantei față de limitele apelului sunt contradictorii, apelanta-reclamantă s-a opus, în fapt, extinderii obiectului apelului, fie și printr-o cerere anterioară, la 12 aprilie 2016, o atare situație nu poate fi încadrată în categoria greșelilor materiale care delimitează acest motiv de contestație în anulare. Pe de altă parte, nici nu este admisibilă invocarea unor pretinse erori materiale prin contestație în anulare, în ipoteza în care ele au fost invocate și în fața instanței de recurs și aceasta s-a pronunțat asupra lor.

Față de cele mai sus reținute rezultă că, în speță, contestația în anulare formulată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care urmează să fie respinsă.

Nefiind probată se va respinge cererea formulată de intimata C. S.R.L. pentru obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. IPURL împotriva deciziei nr. 1738 din 22 noiembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Respinge cererea formulată de intimata C. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 6 noiembrie 2018.