ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2254/2018

Ședința publică din data de 24 mai 2018 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În cadrul rejudecării, în urma anulării parțiale a sentinței de primă instanță și reținerii pentru rejudecare, a capetelor de acțiune nr. 2, 4 și 5 formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și Comisia Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, având ca obiect principal - succesiune, petentul intervenient D. a depus, cerere de intervenție pe care a intitulat-o intervenție principală. Prin încheierea din 18.10.2017 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a constatat că nu este incidentă suspendarea judecății în baza art. 64 alin. (4) C. proc.

civ. până la depunerea dovezii de înregistrare a cererii scrise de recurs, împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă în principiu a cererii de intervenție, înregistrată la Registratura Curții de Apel București, în termenul de 5 zile de la pronunțare, de petentul D. și a acordat termen la 13.12.2017. Împotriva încheierii din 18.10.2017 a Curții de Apel București, secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a declarat recurs D., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 20.10.2017 la Curtea de Apel București. Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept astfel cum dispun cerințele art. 488 C. proc. civ. Recurentul a solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii din data de 18.10.2017 și pe cale de consecință admiterea cererii de intervenție în interes propriu.

Arată că în mod nelegal a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu, menționând că motivarea pe larg a prezentului recurs urmează a fi efectuată în termenul legal după comunicarea încheierii de ședință din 18.10.2017. A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că soluția preconizată este aceea de anulare a recursului. Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 15.03.2018, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere. Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) d) din noul C. proc.

civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată următoarele: Prezentul recurs are ca obiect o încheiere, prin care instanța de apel a apreciat că cererea de intervenție principală formulată de D. este inadmisibilă în principiu, pentru judecata în faza procesuală de față. Cu privire la incidentul suspendării reglementat de art. 64 alin. (4) parte finală, din C. proc. civ., Curtea a constatat că nu este incidentă suspendarea judecății în baza art. 64 alin. (4) C. proc. civ. până la depunerea dovezii de înregistrare a cererii scrise de recurs, împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă în principiu a cererii de intervenție. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc.

civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speță, se constată că recurentul nu a indicat în cuprinsul recursului motivele de casare astfel cum dispun cerințele art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Criticile recurentului se rezumă la exprimarea nemulțumirii cu privire la respingerea ca inadmisibilă în principiu a cererii de intervenție, fără însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea încheierii atacate. Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc.

civ. Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege. Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul D. împotriva încheierii din 18 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de recurentul D. împotriva încheierii din 18 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2018.