ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1999/2018

Ședința publică din data de 16 mai 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 1111/23.02.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015, a admis în parte cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și D.., și a constatat caracterul abuziv și nulitatea clauzei de la art. 4.3 din contractul de credit nr. x din 07.07.2008, respingând celelalte cereri ca neîntemeiate. De asemenea, a obligat pârâtele, în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariul de avocat solicitat, proporțional cu pretențiile admise.

Prin decizia civilă nr. 605 din 28 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins apelul formulat de pârâta C. S.A., împotriva sentinței civile nr. 1111/23.02.2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în contradictoriu cu apelanții - reclamanți A. și B..

A fost admis apelul formulat de apelanții - reclamanți A. și B. împotriva aceleiași sentințe.

A fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că: s-a constatat caracterul abuziv și nulitatea și a clauzelor de la art. 2.1. alin. final și art. 2.2. din contractul din 25.06.2008 și art. 2.3. din actul adițional nr. x din 22.06.2010 la contractul din 25.06.2008. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A fost obligată pe apelanta - pârâtă la plata către apelanții - reclamanți a sumei de 4.685,65 RON diferență cheltuieli judecată primă instanță și apel

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții B. și A..

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 7 martie 2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vede cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 605 din 28 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Art. 101 din C. proc. civ. prevede că:

"(1) În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății. (2) Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept".

Prin cererea dedusă judecății, reclamanții au învestit instanța cu două capete principale de cerere, ce vizează nulitatea parțială a clauzelor contractelor de credit încheiate cu pârâta, respectiv: contractul nr. x din 25.06.2008 și actele adiționale nr. x și 2 la acesta și nr. x din 07.07.2008.

Așa cum reiese din art. 1 pct. 1.1 din contractul de credit nr. x din 25.06.2008, pârâta a acordat reclamanților suma de 124.700 CHF. La momentul încheierii contractului, cursul oficial al BNR pentru CHF era de 2,2575 RON/CHF, valoarea actului juridic fiind, așadar de 281.510,25 RON.

Prin contractul nr. x din 07.07.2008, pârâta a acordat reclamanților suma de 15.000 CHF. La momentul încheierii contractului, cursul oficial al BNR pentru CHF era de 2,2342 RON/CHF, valoarea actului juridic fiind, așadar de 33.513 RON.

Conform dispozițiilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt."

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 15.09.2015, la acel moment fiind în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 89 din 12 februarie 2013.

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reținut că, efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În condițiile în care caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale vizează atât dispozitivul, cât și considerentele pe care acesta se sprijină (Decizia Curții Constituționale nr. 1/1995), rezultă că sintagma privitoare la pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv nu se va mai aplica recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel, ulterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale.

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 20 iulie 2017.

Per a contrario, hotărârilor pronunțate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, cum este și cazul deciziei recurate în prezenta cauză, care a fost pronunțată la data de 28 martie 2017, li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În speță, raportat și la prevederile mai sus enunțate, se constată că valoarea pretențiilor este sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunțării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 605 din 28 martie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2018.