ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1826/2018

Ședința publică din data de 11 mai 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2014, sub nr. x/2014 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând să fie obligați în solidar la desființarea lacului construit nelegal pe terenul situat în Comuna Corcova, jud. Mehedinți și la aducerea terenului la starea inițială, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sub sancțiunea unor daune cominatorii de 500 RON pe ziua de întârziere

În subsidiar, în cazul în care pârâții nu își îndeplinesc obligația în termenul de 60 de zile, să fie autorizată la efectuarea lucrărilor de desființare a lacului artificial construit și de aducere a terenului la starea inițială, pe cheltuiala pârâților.

De asemenea, să fie obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 236.116 RON (echivalentul a 53.420 EURO calculați la cursul BNR din 18.11.2014 - 1 EURO = 4,42 RON) cu titlu de prejudiciu efectiv suportat ca urmare a deteriorării cramei prin construcția nelegală a lacului și fără măsuri de asigurare a construcțiilor din împrejurimile lacului respectiv și la plata tuturor cheltuielilor de judecată cauzate de acest litigiu.

Prin sentința civilă nr. 96 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C..

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. față de pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul B..

Prin decizia nr. 1601 din 15 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L., a fost schimbată în parte sentința primei instanțe în sensul că s-a admis în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul B. la plata sumei de 60.760 RON către reclamantă reprezentând despăgubiri. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

La data de 28 august 2017, recurentul-pârât B. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1601 din 15 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Prin memoriul de recurs, recurentul-pârât a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat, în esență, că prin încheierea din 31.05.2017, instanța de apel a repus cauza pe rol pentru a se relua judecata în complet de divergență, părțile fiind citate pentru termenul din 15.06.2017 când li s-a pus în vedere să reitereze concluziile pe fondul cauzei, situație care în opinia recurentului atrage incidența dispozițiilor art. 175 C. proc. civ. fiind de neconceput ca părțile să nu cunoască rațiunile care au stat la baza divergenței judecătorilor.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut că din întregul probatoriu administrat nu a rezultat legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu pentru a putea fi atrasă răspunderea civilă delictuală, conform art. 1357 alin. (1) C. civ.

La data de 02 noiembrie 2017, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs incident împotriva deciziei nr. 1601 din 15 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că decizia recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1386 alin. (1) C. civ., fiind îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale, motiv pentru care instanța trebuia să dispună obligarea pârâtului la readucerea terenului la starea inițială.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că decizia recurată cuprinde motive contradictorii având în vedere că deși se reține că sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale a considerat că nu se impune ca intimatul să desființeze lacul artificial și să aducă terenul la starea inițială, conform art. 1386 alin. (1) C. civ.

Prin întâmpinarea depusă la data de 02 noiembrie 2017, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului pârâtului B. ca neîntemeiat.

Prin întâmpinarea depusă la data de 11 decembrie 2017, recurentul-pârât a solicitat, în principal, respingerea recursului reclamantei A. S.R.L. ca inadmisibil și în subsidiar, ca neîntemeiat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluția propusă fiind de respingere a recursului principal ca inadmisibil și a celui incident ca rămas fără efect.

Prin încheierea din 09 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursurile formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul principal este inadmisibil, iar recursul incident este rămas fără efect, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ.:

"hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Înalta Curte constată că hotărârea atacată este pronunțată într-o cerere evaluabilă în bani, valoarea fiind de 236.116 RON (echivalentul a 53.420 euro), prin urmare, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În acest context, trebuie precizat că, prin Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017 s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 își produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispozițiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul." În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Prin urmare, raportat la considerentele evocate mai sus ale Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, hotărârea atacată este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Astfel, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României și art. 457 C. proc. civ., întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, Înalta Curte va respinge recursul principal ca inadmisibil.

În ceea ce privește recursul incident, în raport cu soluția dată asupra recursului principal, în temeiul art. 491 rap. la art. 472 alin. (2) C. proc. civ., acesta va fi respins ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 1601 din 15 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca inadmisibil.

Respinge recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1601 din 15 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca rămas fără efect.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2018.