ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 138/2018

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Vrancea-Sectia a II-a Civila si de contencios administrativ si Fiscal sub nr. x/2014 reclamanta S.C. A. S.R.L. Adjud, prin reprezentant legal a chemat in judecata pe parata S.C. B. S.A. Bucuresti prin reprezentant legal solicitând obligarea paratei la repararea integrala în natură a prejudiciului cauzat prin curățarea cu caracter permanent a bazinului, astfel încât acesta să nu mai fie inundat cu produs petrolier; obligarea pârâtei la plata sumei de 348.205 RON reprezentând câștigul nerealizat ca urmare a blocării activității stației de sortare, iar în cazul în care repararea cu caracter permanent nu mai este posibilă, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea realizării unui nou bazin de sortare într-o locație distinctă, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. S.A. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca reclamanta sa sisteze de îndată orice lucrare de exploatare nisip si pietriș efectuată in zona de protecție si siguranță petroliera a B. S.A. si evacuarea acesteia din zona de protecție si siguranța, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentința civilă nr. 48 din 06.07.2016 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr. x/2014, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu parata S.C. B. S.A., având ca obiect obligația de a face și pe cale de consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 13.000 RON cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea realizării unui nou bazin de sortare, precum și suma de 113.820 RON reprezentând prejudiciu suferit în perioada decembrie 2012- februarie 2014; a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtă ca neîntemeiată și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 12.588 RON reprezentând cheltuieli de judecată; a fost respinsă cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 48 din 06.07.2016 a Tribunalului Vrancea a declarat apel pârâta criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Galați, secția I Civilă, prin decizia civilă nr. 137/A din 22 mai 2017 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 48/06.07.2016 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2014; a obligat pe apelanta-pârâtă să plătească intimatei reclamante suma de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A., împotriva încheierii de ședință din 10 mai 2017.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de recuzare ca inadmisibilă.

Împotriva completului de judecată nu s-au formulat două cereri de recuzare, ci una de abținere și alta de recuzare, astfel încât ipoteza art. 47 alin. (2) cu privire la inadmisibilitate nu este îndeplinită.

Acest text de lege sancționează abuzul de drept, or este de observat că partea are posibilitatea de a formula o cerere de recuzare, ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil și respectării dreptului la apărare.

Recurenta-pârâtă arată că în prezenta cauză, instanța a avut aceeași poziție, prin respingerea cererii de suplimentare probatorii, deși în cauza care a fost anterior dezlegată de membrele completului de judecată, instanța de recurs a dispus casarea și trimiterea spre rejudecare.

În continuare, recurenta-pârâtă prezintă legătura dintre pricina de față și cea care a format obiectul dosarului nr. x/2012 soluționat de același complet de judecată. În esență se susține că ambele cauze vizează pretinse fapte de poluare care se susține că ar fi produse de același obiectiv petrolier, fiind dezvoltate aceleași motive, astfel încât cele două cauze au o legătură indisolubilă, situație în care instanța care a pronunțat o hotărâre într-un dosar anterior, casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu mai poate participa la rejudecarea aceleiași cauze sau a uneia similare.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului.

Motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 137/A din 22 mai 2017, pronunțată de Curtea de Galați, secția I Civilă.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, fiind necesară completarea probatoriului, conform cererii de probațiune. De asemenea, recurenta-pârâtă a solicitat suspendarea executării silite a hotărârii atacate, până la soluționarea căii de atac a prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 484 C. proc. civ., respinsă prin încheierea de ședință din 21.09.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Comercială.

În cadrul chestiunilor prealabile, recurenta-pârâta a susținut greșita calificare a deciziei pronunțată de Curtea de Apel ca fiind definitivă, decizia fiind supusă căii de atac a recursului potrivit dispozițiilor deciziei nr. 372 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională a României.

Din acest punct de vedere, se arată că potrivit dispozițiilor art. 466 și 468 C. proc. civ., decizia pronunțată de instanța de apel este supusă recursului în termen de 30 de zile de la comunicare, nefiind definitivă așa cum greșit a reținut instanța de apel.

În ceea ce privește motivele de recurs, recurenta-pârâtă a dezvoltat următoarele critici:

- Instanța de apel a încălcat dreptul pârâtei la apărare, constatările instanței fiind superficiale, vădit părtinitoare, complet eronate;

- În ceea ce priveșște cercetarea locală efectuată de către judecătorul fondului, instanța de apel a înlăturat fără temei susținerea că aceasta nu oferă o concluzie sigură și certă privind tipul și concentrația de produs petrolier prezent la bazinul de sortare, constatările fiind făcute de un nespecialist și cu încălcarea prevederilor Ordinului nr. 756/1997 și ale Ordinului nr. 148/1997;

- Instanța de apel în mod greșit, ca și instanța de fond, nu a înlăturat concluziile expertizei în petrol și gaze privind sursa de contaminare cu produs petrolier a bazinului de apă destinat spălării agregatelor minerale, prin care se acreditează ideea falsă că "poluarea cu produs petrolier ar proveni datorită forajelor și exploatărilor petroliere"

- Este nelegală soluția de respingere a expertizei efectuată de C., principala probă pertinentă, concludentă și utilă;

- Instanța de fond și de apel au reținut în mod nelegal că reclamanta și-a desfășura activitatea în zona petrolieră, cu respectarea dispozițiilor legale.

- Instanța nu analizează susținerile pârâtei privind faptul că expertiza contabilă efectuată prezintă o evaluare care nu are nicio bază legală, întrucât nu corespunde obligațiilor asumate de reclamant prin Permis. Prejudiciul nu este nici cert, întrucât existența lui nu este sigură, neîndoielnică și nici nu poate fi evaluat în prezent;

- Instanța nu analizează susținerile pârâtei privind faptul că lipsa de diligență a A. în reluarea activității nu poate fi plătită de B.;

- În situația pur teoretică în care s-ar fi reținut că ar fi îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei, răspunderea se impunea a fi proporțională, luându-se în considerare și măsura în care a contribuit chiar reclamanta la producerea prejudiciului prin amplsarea ilegală a unor construcții;

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în sensul că recursul declarat împotriva încheierii din 10 mai 2017 a Curții de Apel Galați este inadmisibil, iar recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 137/A din 22 mai 2017 pronunțată de aceeași instanță.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 2 noiembrie 2017, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

La 21 noiembrie 2017, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus punct de vedere cu privire la raport, prin care a apreciat că în mod corect s-a reținut admisibilitatea în principiu a recursului declarat de recurenta-pârâtă împotriva încheierii de ședință de la 10 mai 2017.

La 22 noiembrie 2017, recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. a formulat punct de vedere față de raportul întocmit în cauză, prin care a achiesat concluziilor acestuia, cu excepția punctului de vedere cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat împotriva deciziei din apel.

Prin încheierea de la 7 decembrie 2017, Înalta Curte a admis excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 137/A din 22 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I Civilă și a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva încheierii din 10 mai 2017 pronunțată de aceeași instanță.

Analizând recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 137/A din 22 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I Civilă, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

Față de data pronunțării deciziei recurate, respectiv 22.05.2017, prezentul recurs nu intră sub incidența modificărilor generate de decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON.

Cum valoarea pretențiilor recurentei vizează plata sumei de 126.820 RON, reprezentând despăgubiri, rezultă că acțiunea se situează sub plafonul prevăzut de lege pentru ca hotărârea atacată să fie supusă recursului.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte urmează să respinsă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 137/A din 22 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I Civilă.

Analizând recursul formulat împotriva încheierii de ședință din 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I Civilă, Înalta Curte constată ca este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1), raportat la art. 457 alin. (1) C. proc. civ. decizia ce formează obiectul prezentului recurs este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, hotărârea recurată înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, prin intermediul motivelor de recurs, recurenta-pârâtă critică aprecierea instanței investită cu cererea de recuzare în sensul inadmisibilității acesteia, în considerarea dispozițiilor art. 47 alin. (3) C. proc. civ., reținând că este inadmisibilă cererea de recuzare îndreptată împotriva aceluiași judecător pentru același motiv de incompatibilitate.

Sub acest aspect, se reține că în mod corect, instanța a respins cererea de recuzare ca inadmisibilă, întrucât situația incidentă în speță se circumscrie dispozițiilor art. 47 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 47 alin. (3) C. proc. civ. este inadmisibilă cererea de recuzare îndreptată aceluiași judecător pentru același motiv de incompatibilitate.

Din modul de redactare al textului de lege evocat, rezultă că acesta nu se referă la situația formulării succesive a două cereri de recuzare, nefăcând referire expresă la această situație, fiind vizată doar existența aceluiași motiv de incompatibilitate pentru constatarea inadmisibilității cererii.

În speța de față, doamnele judecător D. și E., recuzate de către recurenta-pârâtă la 22 martie 2017, au formulat cerere de abținere de la soluționarea pricinii, invocând același motiv de incompatibilitate ca cel susținut de către recurenta-pârâtă prin cererea de recuzare.

Așa fiind, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 47 alin. (3) C. proc. civ. au fost corect aplicate de către Curtea de Apel Galați.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva încheierii de ședință din 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I Civilă va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei S.C. A. S.R.L. și să dispună obligarea recurentei S.C. B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost solicitate și dovedite, prin înscrisul depus la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 137/A din 22 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I Civilă.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva încheierii din 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Obligă recurenta S.C. B. S.A. la plata sumei de 1.400 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.C. A. S.R.L..

Fără nicio cale de atac în ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 137/A din 22 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I Civilă.

Definitivă în ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva încheierii din 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018.