ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1355/2018

Ședința publică din data de 25 aprilie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr. x/2015, reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CARANSEBEȘ și MUNICIPIUL CARANSEBEȘ PRIN PRIMAR au chemat în judecată pârâta S.C. A. S.R.L. și au solicitat rezoluțiunea actului de dezmembrare și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/07.05.2013, încheiat între Municipiul Caransebeș prin Consiliul Local și pârâtă, revenirea la situația anterioară, respectiv înscrierea în proprietatea reclamanților a terenului evidențiat în CF nr. x Caransebeș, nr. cad. 37043, în suprafață de 70.000 mp, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Caransebeș, raportat la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Judecătoria Caransebeș, prin sentința civilă nr. 1518/2015 de la 17 noiembrie 2015, a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Caraș-Severin.

Prin sentința civilă nr. 172 de la 28 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CARANSEBEȘ și MUNICIPIUL CARANSEBEȘ PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. De asemenea, s-a dispus rezoluțiunea actului de dezmembrare și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notar Public B. sub nr. x/7.05.2013 încheiat între reclamant și pârâtă, repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei din Cartea Funciară nr. x Caransebeș, nr. cad. x asupra imobilului obiect al contractului și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului.

Prin încheierea din cameră de consiliu de la data de 20 martie 2017, Tribunalul Caraș Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de reclamanți, în sensul obligării pârâtei să achite reclamanților suma de 9.051 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. A. S.R.L., care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 1/A din 09 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în sensul respingerii apelului.

Pârâta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 1/A din 09 ianuarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 22 noiembrie 2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurenta a depus punct de vede cu privire la raport.

Prin încheierea din 21 februarie 2018, completul de filtru, a fixat termen în ședința publică din 25 aprilie 2018, cu citarea părților, în vederea discutării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și a art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și a recursului declarat de recurenta - pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1/A din 9 ianuarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 1/A din 9 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Art. 101 din C. proc. civ. prevede că:

"(1) În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății. (2) Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept".

Prin raportare la aceste dispoziții legale, se constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat rezoluțiunea actului de dezmembrare și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/07.05.2013, al cărui preț este în valoare de 544.600 RON, revenirea la situația anterioară, respectiv înscrierea în proprietatea reclamanților a terenului evidențiat în CF nr. x Caransebeș, nr. cad. 37043, în suprafață de 70000 mp.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 10 august 2015, la acel moment fiind în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 89 din 12 februarie 2013.

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reținut că, efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În condițiile în care caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale vizează atât dispozitivul, cât și considerentele pe care acesta se sprijină (Decizia Curții Constituționale nr. 1/1995), rezultă că sintagma privitoare la pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv nu se va mai aplica recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel, ulterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale.

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 20 iulie 2017.

Per a contrario, hotărârilor pronunțate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, cum este și cazul deciziei recurate în prezenta cauză, care a fost pronunțată la data de 9 ianuarie 2017, li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În speță, raportat și la prevederile mai sus enunțate, se constată că valoarea pretențiilor este sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunțării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

Cererea intimaților-reclamanți CONSILIUL LOCAL CARANSEBEȘ și MUNICIPIUL CARANSEBEȘ PRIN PRIMAR privind obligarea recurentei - pârâte S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, va fi respinsă ca nedovedită, la dosar nefiind depuse dovezi cu privire la acestea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1/A din 9 ianuarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Respinge cererea intimaților-reclamanți CONSILIUL LOCAL CARANSEBEȘ și MUNICIPIUL CARANSEBEȘ PRIN PRIMAR privind obligarea recurentei - pârâte S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2018.