ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1907/2019

Ședința publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra constatării perimării cererii de recurs de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6155/09.11.2015 Tribunalul București, secția a VI-a Civilă a respins cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 04.08.2014, sub nr. x/2014, prin care reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței să constate caracterul abuziv al clauzelor de risc valutar inserate în contractul de credit și eliminarea acestora; să stabilizeze (înghețe) cursul de schimb franc elvețian - leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului; să denomineze în moneda națională a plăților, în virtutea principiului de regulament valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B..

Curtea de apel București, secția a V-a civilă prin decizia civila nr. 779 de la 04 aprilie 2018 a respins apelul formulat de apelanții reclamanți A., B., D. împotriva sentinței civile nr. 6155/09.11.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. S.A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții A., B., D. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

La data de 10 septembrie 2018, recurenta-reclamantă A. a depus o cerere prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 521 alin. (3) și art. 4 C. proc. civ. raportat la art. 518 și la art. 27 C. proc. civ. raportat la decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin încheierea de la 17 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 521 alin. (3) și art. 4 C. proc. civ. raportat la art. 518 și la art. 27 C. proc. civ. raportat la decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurenta A..

Prin încheierea de ședință din 13 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a Civilă a suspendat judecarea cererii de recurs, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

De la 13 decembrie 2018 și până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părților.

În urma referatului întocmit la data de 12 septembrie 2019, s-a pus în discuție necesitatea constatării perimării cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 416 C. proc. civ.

Înalta Curte, a luat în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării recursului și urmează să constate perimarea acestuia, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speța de față, cauza a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 17 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 (1) C. proc. civ. și urmează să constate perimarea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 17 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 17 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. și D. și intimata-pârâtă C. S.A.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2019.