ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 45/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin excepția de neconstituționalitate depusă la data de 19 septembrie 2018, în dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, recurenta reclamanta A. a invocat neconstituționalitatea art. 27 C. proc. civ., așa cum a fost interpretat de Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin încheierea din data de 18 octombrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., invocată de recurenta A.

În motivare, s-a reținut că Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a interpretat efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017, în sensul că se produc și cu privire la acele hotărâri judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în M. Of. , în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Art. 483 alin. (2) C. proc. civ., introdus prin art. XVIII din Legea nr. 2/2013 stabilește că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Analizând textul de lege invocat ca fiind neconstituțional, art. 27 C. proc. civ., așa cum a fost interpretat prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, raportat la Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale, curtea de apel a constatat că nu are legătură cu soluționarea cauze.

Astfel, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale vizează sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", iar obiectul cauzei pendinte se încadrează în alt text legal, ceea ce atrage inadmisibilitatea excepției invocate.

Pe de altă parte, s-a constatat că nu s-a indicat articolul din Constituție care ar fi încălcat de art. 27 C. proc. civ., așa cum a fost interpretat prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în M. Of. nr. 609 din 17 iulie 2018.

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, reclamanta A. a declarat recurs, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte.

În cuprinsul criticilor, s-a arătat că au fost greșit aplicate prevederile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992.

Recurenta reclamantă a apreciat că admiterea excepției de neconstituționalitate ar deschide calea recursului hotărârilor atacate, ceea ce înseamnă că este în legătură neechivocă cu cauza pendinte.

De asemenea, a apreciat că s-a făcut o greșită aplicare de către Curtea de Apel a art. 460 alin. (1) C. proc. civ., întrucât cererea principală este anulare contract întreținere, iar căile de atac, pentru întreaga hotărâre, sunt atât apelul, cât și recursul.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin încheierea din data de 18 octombrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., invocată de recurenta A.

Împotriva acestei încheieri, la data de 19 octombrie 2018, reclamanta A. a declarat recurs.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că, la data de 18 decembrie 2018, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 874/2018, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale.

În motivarea acestei decizii, instanța de control constituțional a avut în vedere că prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în M.Of. nr. 582 din 20 iulie 2017 s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederii legale care limita exercițiul căii de atac a recursului, în funcție de un anumit prag valoric, și s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Totodată, Curtea Constituțională a mai reținut că, prin Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în M. Of. nr. 836 din 1 octombrie 2018, instanța de contencios constituțional a dezvoltat considerentele cu privire la efectele Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, cu prilejul analizării obiecției de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, între altele, în legătură cu prevederile art. III pct. 3 [cu referire la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013] și pct. 4 [cu referire la art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

De asemenea, a avut în vedere că prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată, de către de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept, ulterior Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, (prin care s-a statuat că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea acestei din urmă decizii în M. Of. , în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizările formulate privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în M. Of. , în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Curtea Constituțională a reținut că, potrivit interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție prevederilor art. 27 din C. proc. civ., legea aplicabilă căii de atac exercitată împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 este legea în vigoare la data începerii procesului, deși, înainte de pronunțarea hotărârii judecătorești susceptibile de reformare, a fost declarat neconstituțional chiar textul de lege care reglementa exercitarea căii de atac, în vigoare la data începerii procesului.

Cu alte cuvinte, potrivit interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin intermediul hotărârii prealabile, deși dispoziția legală care suprima în mod expres calea de atac a recursului, în privința hotărârilor judecătorești pronunțate în cererile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de RON inclusiv, a fost constatată neconstituțională, aceasta continuă să fie aplicabilă tuturor litigiilor în curs, înregistrate pe rolul instanțelor anterior datei publicării deciziei de constatare a neconstituționalității.

Or, Curtea Constituțională a reținut că o asemenea soluție interpretativă are semnificația prelungirii, în timp, a efectelor unei norme constatate neconstituționale, cu consecința aplicării acesteia în cadrul proceselor în curs, ceea ce conduce la încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră efectul imediat și general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.

S-a arătat că problema de drept care a făcut obiectul hotărârii prealabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție a vizat un conflict de drept intertemporal, din perspectiva aplicării în timp a normei, în cauză fiind incidente, pe de o parte, prevederile art. 27 din C. proc. civ., potrivit căruia "Hotărârile rămân supuse căilor de atac (...) prevăzute de legea sub care a început procesul.", și, pe de altă parte, prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, care reglementează efectele deciziilor Curții Constituționale.

Curtea Constituțională a reținut că, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din actele normative constatate ca fiind neconstituționale încetează să mai producă efecte juridice, de la momentul publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. Astfel, aceste prevederi constituționale, coroborate cu cele cuprinse în art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, instituie o regulă de aplicare în timp a normelor legale constatate neconstituționale, regulă care se aplică în mod prioritar, dată fiind forța juridică superioară a normei constituționale, în raport cu normele generale de drept tranzitoriu, cuprinse în acte normative cu forță juridică inferioară (în speță, C. proc. civ.), în acord cu principiul supremației Legii fundamentale, cuprins în art. 1 alin. (5) din Constituție.

Mai mult, potrivit art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea este garantul supremației Constituției, ceea ce obligă instanța constituțională la o atitudine activă, în sensul aplicării și respectării acestui principiu în limitele competenței sale (a se vedea și Deciziile nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 905 din 20 decembrie 2011 și nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 99 din 8 februarie 2012).

Totodată, interpretarea dată prevederilor art. 27 din C. proc. civ., prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, este contrară și jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la efectele de ordin constituțional ale deciziilor sale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, anterior citată, paragraful 61, și jurisprudența acolo invocată, respectiv, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în M. Of. nr. 104 din 12 februarie 2007, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în M. Of. nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în M. Of. nr. 84 din 4 februarie 2015, parag. 28, sau Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în M. Of. nr. 190 din 14 martie 2016, paragraful 52).

Astfel, așa cum s-a arătat anterior, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la efectele unei decizii prin care se constată neconstituționalitatea unei dispoziții legale, o decizie de admitere a unei excepții de neconstituționalitate se va aplica în privința raporturilor juridice ce urmează a se naște după publicarea acesteia în M. Of. - facta futura; de asemenea, decizia va fi aplicabilă în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziții sunt aplicabile, indiferent de invocarea excepției până la publicarea deciziei de admitere, precum și, în mod excepțional, acelor situații care au devenit facta praeterita - respectiv cauzelor în care a fost invocată excepția, indiferent dacă până la publicarea acesteia au fost soluționate în mod definitiv, cauze în care este incident motivul de revizuire prevăzut în art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.

Prin urmare, Curtea Constituțională a reținut că incidența efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 și în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești, la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziții sunt aplicabile - indiferent de invocarea excepției până la publicarea deciziei de admitere, este în acord cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, dispoziții constituționale pe care se întemeiază expresia obligativității erga omnes a interpretării și soluției pronunțate de instanța de contencios constituțional, care implică obligația constituțională a tuturor autorităților de a aplica întocmai deciziile Curții, la situațiile concrete în care normele constatate neconstituționale au incidență (a se vedea și Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în M. Of. nr. 69 din 1 februarie 2016). Așa cum Curtea Constituțională a reținut în mod expres în Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, anterior citată, parag. 61, art. 147 din Constituție este, în privința normelor procedurale, de imediată aplicare, având caracter sancționatoriu. Prin urmare, în interpretarea acestui text constituțional, raportat la normele de procedură civilă, Curtea a constat că acesta se aplică atât situațiilor pendinte, cât și celor ce se vor naște în viitor, sfera de aplicare a art. 147 alin. (4) din Constituție neputând fi condiționată de faptul că procesul civil a fost pornit anterior sau ulterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017.

De aceea, interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție textelor de lege criticate, care este în mod expres contrară considerentului nr. 32 al Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, referitoare la efectele deciziei de constatare a neconstituționalității, este de natură a contraveni efectelor de ordin constituțional ale deciziilor Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme legale, iar o înlăturare a acestor efecte, în cauzele deduse soluționării instanțelor de judecată, echivalează cu nerespectarea principiului constituțional al valorii obligatorii și opozabilității erga omnes a deciziilor Curții Constituționale, consacrată de art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală.

De asemenea, având în vedere că decizia de constatare a neconstituționalității face parte, de la data publicării în M. Of. din ordinea juridică normativă, realizarea, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a unui control de constituționalitate implicit al efectelor acestei decizii, prin raportare la alte norme constituționale incidente, în speță principiul neretroactivității legii civile, echivalează cu încălcarea competenței specifice exclusive a instanței de contencios constituțional, reglementată în art. 146 din Legea fundamentală.

În concluzie, în ceea ce privește efectele constatării ca neconstituționale a unei soluții legislative cuprinse într-o normă de procedură, respectiv sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 de RON inclusiv", cuprinsă în dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Curtea Constituțională a reținut că nu devin incidente prevederile art. 27 din C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac (...) prevăzute de legea sub care a început procesul" dat fiind faptul că neconstituționalitatea este o sancțiune de drept constituțional care se aplică imediat situațiilor pendite.

Astfel, nu se poate ajunge la concluzia că decizia Curții s-ar aplica numai proceselor pornite după publicarea sa, caz în care, în mod evident, hotărârea susceptibilă a fi recurată este pronunțată după publicarea deciziei.

Art. 27 din Cod constituie o normă de procedură de natură legală și nu poate restrânge sfera de aplicare a art. 147 alin. (4) din Constituție. Acceptarea unei asemenea teze ar echivala cu prevalența unei norme legale față de una de rang constituțional și s-ar înfrânge în mod indirect efectul imediat și general obligatoriu al deciziei Curții Constituționale.

Or, într-un stat de drept, toate autoritățile publice, atât în aplicarea, cât și în interpretarea normelor infraconstituționale, trebuie să respecte deciziile Curții Constituționale din moment ce acestea materializează și explicitează exigențele Constituției.

În cauză ce face obiectul prezentului, în raport de soluția pronunțată de Curtea Constituțională după declararea recursului în cauză, precum și de ampla motivare a acesteia, parțial redată mai sus, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantă a rămas fără finalitate juridică.

Astfel, criticile reclamantei asupra încheierii recurate au făcut referire la greșita aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 47/1992, apreciind totodată că admiterea excepției ar deschide calea recursului pentru hotărârea recurată de reclamantă.

Înalta Curte constată că aspectele invocate de reclamantă prin motivele de recurs au fost tranșate prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, prin care Curtea Constituțională a constatat că interpretarea constituțională a prevederilor art. 27 din C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție, trebuie să se facă cu observarea efectului general obligatoriu și al aplicării pentru viitor a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, care este aplicabilă în toate litigiile în care raportul juridic guvernat de prevederea legală constatată neconstituțională nu este definitiv consolidat, respectiv în toate litigiile în care hotărârea judecătorească privind cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv a fost pronunțată după publicarea deciziei Curții Constituționale.

Având în vedere considerentele mai sus arătate, Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din data de 18 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de ED