ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3295/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 30.06.2015, pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele RNP Romsilva și RNP Romsilva - Administrația Parcului Național Cheile Nerei Beușnița, anularea Hotărârii nr. 4/24.04.2014 pct. 8.20 a Consiliului de Administrație al Romsilva și anularea Ordinului nr. 1/13.05.2014 a Administrației Parcului Național Cheile Nerei Beușnița și, ca urmare a anulării acestor acte, mutarea sediului administrativ la fosta locație din Oravița, str. x, plata cheltuielilor restante pentru perioada ianuarie - iunie 2015 efectuate cu naveta zilnică cu auto personal, în sumă de 2.279 RON, din care se scade suma de 479 RON achitată de unitate. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la respectarea art. 15 din Contractul colectiv de muncă și a Hotărârii nr. 3/14.05.2014, respectiv punerea la dispoziția angajaților a unuia dintre autoturismele unității sau decontarea navetei zilnice.

Prin Sentința civilă nr. 1174 din 13 noiembrie 2015, Tribunalul Caraș-Severin a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția instanței de fond

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 08.01.2016.

Prin Sentința nr. 73 din 17 martie 2016, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă, reținând că reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a declarat recurs, prin care a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată, să se admită recursul și, pe cale de consecință, să se anuleze sentinței civile recurate, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

A arătat recurenta-reclamantă că, având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (1) și alin. (5) C. proc. civ., înțelege să renunțe în tot la judecarea cauzei, cu consecința anulării în tot a Sentinței civile nr. 73 din 17 martie 2016 a Curții de Apel Timișoara.

Intimatele-pârâte au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, ca nemotivat, excepția tardivității recursului și excepția netimbrării recursului.

În ceea ce privește nulitatea recursului, au arătat că recurenta nu critică soluția instanței sub aspectul temeiurilor juridice aplicabile și nici nu a indicat vreun motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, va anula recursul.

4.1. Recurenta-reclamantă nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., rezumându-se la a solicita, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., a se lua act de renunțarea la judecată, cu consecința anulării sentinței pronunțate în cauză.

Însă, pentru a se putea face aplicarea acestor dispoziții legale, este necesar, potrivit alin. (4) teza I al art. 406 C. proc. civ., care se coroborează cu alin. (5), acordul celorlalte părți.

Intimatele-pârâte și-au manifestat, în mod expres, opoziția la renunțarea recurentei la judecată.

4.2. Recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recurenta nu a adus nicio critică sentinței recurate. De altfel, prin răspunsul la întâmpinare, a precizat faptul că nu înțelege să critice pentru nelegalitate sentința pronunțată, ci, în temeiul principiului disponibilității, renunță în tot la judecarea cauzei, cu consecința anulării sentinței recurate.

4.3. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

4.4. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 73 din 17 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV