ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4490/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată în data de 12

septembrie 2011 la Judecătoria Tulcea sub nr. 6383/327/2011, petentul O.N. a

contestat procesul-verbal de contravenție seria R11 0253233 din 16 august 2011

emis de intimata C.E.S.T.R.I.N. SA, prin care a fost amendat cu suma totală de

2750 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002.

Judecătoria Tulcea,

prin Sentința nr. 3632 din 17 noiembrie 2011, a scos cauza de pe rol și a

înaintat-o Judecătoriei Brezoi, considerând că nu este competentă teritorial să

soluționeze cauza, raportat la dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din

Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, raportat la art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului

de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 27 decembrie 2011 iar prin

încheierea din 25 februarie 2013 a fost scoasă cauza de pe rol și trimisă pe

cale administrativă Judecătoriei Tulcea, în temeiul art. III, coroborat cu art.

XXIII, alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013.

Judecătoria Tulcea,

prin Sentința nr. 1894 din 14 mai 2013, a constatat ivit conflictul negativ de

competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru

a hotărî asupra acestuia, reținând că, în prezenta cauză se pune problema

interpretării dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2 din 1

februarie 2013 și, implicit, a aplicării în timp a legii.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei de

față îl reprezintă plângerea contravențională prin care a fost contestat

procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R11 0253233

din 16 august 2011 întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A.

Prin acest

proces-verbal încheiat la data de 16 august 2011, la sediul agentului

constatator, s-a reținut că la data de 19 februarie 2011, locul DN 7 km 188+900

m, Seaca, județul Vâlcea, vehiculul cu nr. de X, aparținând lui O.N. ar fi circulat

fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2)

care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

"prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul."

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

"Modificarea și completarea unor acte normative în materie

contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal",

legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: "procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și

fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei

legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel"

și (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia

contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a

prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la tribunale."

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în

materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie

contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia

contravențională, prevederile acestui text nu sunt aplicabile decât pentru

materia contenciosului administrativ și fiscal, chiar dacă materia

contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat.

Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod

unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe

materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal,

conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. (1)

se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal,

nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și

proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se aplică

numai proceselor în materie contenciosului administrativ și fiscal, în timp ce

prevederile art. III din Legea nr. 2/2013 de modificare a O.G. nr. 15/2002 se

aplică plângerilor contravenționale formulate în temeiul acestei ordonanțe,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de

soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.

2/2013, la data de 12 septembrie 2011. Locul săvârșirii contravenției reținute

în sarcina petentului a fost DN 7 km 188+900 m, Seaca, județul Vâlcea, zonă

situată în circumscripția Judecătoriei Brezoi, așa încât această instanță este

competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr.

2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale

reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce preced,

soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Brezoi, în favoarea

căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV