CASE OF ROSIVAL AND OTHERS v. SLOVAKIA

CASE OF ROSIVAL AND OTHERS v. SLOVAKIA (CtEDO, 2008)

CAUTEA SECȚIUNE CAUZĂ DE ROSIVAL ȘI ALȚII v. SLOVAKIA (Depunerea nr. 17684/02) HOTĂRÂREA (Resoluție cuprinzătoare) STRASBOURG 23 septembrie 2008 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Rosival și alții v. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 2 septembrie 2008, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 17684/02) împotriva Republicii Slovace depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de cinci solicitanți care sunt membri ai aceleiași familii. Kerecman, avocat practicant la Košice. Guvernul slovac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Reclamanții se plâng, printre altele , (i) în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la nedreptatea procedurii în ceea ce privește o parte a cererii lor de restituire a terenurilor; (ii) în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la rezultatul procedurii respective; și (iii) în temeiul articolului 14 din Convenție cu privire la discriminarea lor în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. La 13 februarie 2007, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat că cererea este admisibilă în ceea ce privește aceste plângeri, iar noi plângeri ale reclamanților au fost declarate inadmisibile la aceeași dată. La 21 septembrie 2007, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din Convenție. La 20 iunie 2008 și la 1 iulie 2008, Guvernul și, respectiv, reclamanții au prezentat declarații oficiale din 20 iunie 2008 care indică faptul că au venit la o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE: Familia reclamanților deținea imobiliare de aproximativ 1.500 de hectare. A fost confiscată de stat după al Doilea Război Mondial. În 1991, Legea privind proprietatea terenurilor (Legea nr. 229/1991 Col. „Actul” a fost promulgat, care prevedea restabilirea anumitor proprietăți imobiliare către proprietarii săi inițiali sau succesorii lor legali. În situații similare cu cele ale reclamanților, acreul total care ar putea fi returnat a fost limitat, în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Act, la 150 hectare pentru terenuri agricole și 250 hectare pentru alte terenuri. La 28 februarie 1992, un amendament la Legea (Legea nr. 93/1992 Col.) a abrogat art. 6 alineatul (3) din Lege, deoarece, în conformitate cu raportul său explicativ, „limita de acreaj restricționat drepturile omului”. 10. La 8 decembrie 1992, dna M.R., rudă a reclamanților, a solicitat în temeiul Legii de restituire a proprietății imobiliare ale familiei sale. 11. La 26 august 1993, o nouă modificare a Legii (Legea nr. 186/1993 Col.) a reintrodus art. 6 alin. (3) din Lege, care stabilește o limită generală de 250 de hectare pe cantitatea de teren care urmează să fie restaurată unei persoane. În conformitate cu noua secțiune 33 alin. (2), în așteptarea cererilor de restituire a terenurilor peste această limită ar putea fi îndeplinită numai până la această limită. 12. La 15 februarie 1995 a murit doamna M.R.. Reclamanții au moștenit drepturile ei și au continuat cererea de restituire ca moștenitori. 13. La 22 februarie 1999, Oficiul de Teren a constatat că reclamanții îndeplinesc toate cerințele de restituire a bunurilor în temeiul legii și au ordonat întreprinderii forestiere care l-au ocupat să le restabilească terenurile până la limita de 250 de hectare. Curtea regională din Žilina a susținut această decizie la 7 iulie 1999. 14. La 20 septembrie 1999, Oficiul de Teren a decis în mod oficial, la cererea reclamanților, să se califice pentru restituire a proprietăților lor în temeiul legii. Cu toate acestea, având în vedere decizia din 22 februarie 1999 și limita stabilită de art. 6 alineatul (3) din lege, nu s-au putut restabili terenuri suplimentare. 15. La 25 ianuarie 2000, Procurorul General a contestat art. 6 alin. (3) și 33 alin. (2) din Lege, astfel cum a fost modificat în 1993, în fața Curții Constituționale. La 24 aprilie 2001, Curtea Constituțională, ședința în plenară, a respins provocarea Procurorului General. 16. La 14 decembrie 2001, Curtea Regională a susținut decizia Oficiului de Teren din 20 septembrie 1999 ca legală. În martie 2002 17. Reclamanții au contestat în mod eșuat decizia din 14 decembrie 2001 și de procedură care a condus la aceasta în fața Curții Constituționale prin intermediul unei plângeri în temeiul articolului 127 din Constituție. HOTĂRÂREA 18. La 20 iunie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Curtea”), declară că, ex gratia și în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cauzei menționate mai sus, pe care le-a depus reclamanții a căror informații figurează în apendicele 1, guvernul Republicii Slovace (denumit în continuare „Guvernul”) se angajează să se asigure restituirea proprietăților imobiliare care face obiectul prezentei cereri, astfel cum se descrie în apendicele 2, și anume terenurile și pădurile forestiere (denumite în continuare „beneficiul imobiliar”), reclamanților (la fiecare dintre ei în cotă egală) în termen de șase luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 39 din Convenția europeană privind drepturile omului. În cazul în care reclamanții nu achiziționează proprietatea proprietății imobiliare sau a părților acestora în termenul menționat, Guvernul va plăti reclamanților în comun sumele enumerate în apendicele 2 și va corespunde prețului său oficial (prețul oficial al pădurilor și pădurilor) stabilit pe baza avizului expert al Ing. Juraj Blaško nr. 1/2002 din 24 februarie 2002. Această întreprindere va fi eliberată de Guvern în termen de șapte luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 39 din Convenția europeană privind drepturile omului. Guvernul se angajează, în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, să plătească în comun reclamanților o sumă globală de 35.000 de euro (trei cinci mii) în ceea ce privește orice alte prejudiciu material, prejudiciu moral și costuri și cheltuieli pe care le-au suportat. Această sumă va fi convertită în coruna slovacă (SKK) la rata aplicabilă la data plății, fără orice impozit care poate fi plătit. În cazul în care nu se plătește nici o sumă în termenul stabilit (denumită șapte luni sau trei luni, după cum s-a menționat mai sus), guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea termenului respectiv până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Acest aranjament va constitui rezoluția finală a cazului și punerea în aplicare a acestuia va fi supuse supravegherii Comitetului de Miniștri. Guvernul se angajează în cele din urmă să nu soliciteze trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 19. La 1 iulie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților: „Noi, reclamanții enumerați în apendicele 1 la prezenta declarație, reținem că, ex gratia și în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cauzei menționate mai sus care urmează să fie efectuate în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Curtea”), Guvernul Republicii Slovace (denumit în continuare „Guvernul”) se angajează să se asigure restituirea proprietăților imobile care face obiectul prezentei cereri, astfel cum se descrie în apendicele 2, și anume terenurile și pădurile forestiere (denumite în continuare „beneficiul imobiliar”) în termen de șase luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 39 din Convenția europeană privind drepturile omului. Reținem că dacă nu achiziționăm proprietatea proprietății imobiliare sau a părților acestora în termenul menționat, Guvernul ne va plăti împreună sumele enumerate în apendicele 2 și va corespunde prețului său oficial (prețul oficial al pădurilor și pădurilor) stabilit pe baza avizului expert al Ing. Juraj Blaško nr. 1/2002 din 24 Februarie 2002. Această întreprindere va fi depusă de Guvern în termen de șapte luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 39 din Convenția europeană privind drepturile omului. De asemenea, remarcăm că guvernul se angajează, în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, să ne plătească în comun o sumă globală de 35 000 de euro (a treizeci de mii) în ceea ce privește orice alte prejudiciu material, prejudiciu moral și costuri și cheltuieli pe care le-am suportat. Această sumă va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății, în afara oricărei taxe care pot fi plătite. În sfârșit, reținem că, în cazul în care nu se plătește orice sumă în termenul stabilit (denumit șapte luni sau trei luni, după cum s-a menționat mai sus), guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea termenului respectiv până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Acceptăm această propunere și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declarăm că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins. În cele din urmă, ne angajăm să nu solicităm ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 20. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă) 21. În consecință, restul cererii ar trebui eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide de a lovi restul cererii din lista cazurilor sale; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 23 septembrie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului ANNEXĂ 1 Lista reclamanților 1. Dl Viktor Rosival, un național slovac născut în 1930 și locuiește în Trnava (Slovakia); 2. dna Viktória Lužáková, née Rosivalová, națională slovacă născut în 1957 și locuiește în Trnava (Slovacia); 3. dna Klára Trugerová, națională austriaca născut în 1957 și locuiește în Graz (Austria); 4. dna Agneša Trugerová, națională slovacă și austriaca născut în 1964 și trăiește în Graz (Austria); 5. Dl Ladislav Rosival, național slovac născut în 1968 și locuiește în Bratislava (Slovakia). APLICĂ 2 PROPRIETATEA REALĂ (termeni și păduri) Zona catastrală: Sklabinský Podzámok Certificat de proprietate nr. 389 Registrul "C" Nr.: Acreaj (m2) Preț (SKK) Nr.: Acreaj (m2) Preț (SKK) 282/1 73 1000 16,251,661,99 319 4676 77,422,55 284 3951 16,793,40 320 3866 64,011,03 285 41 0418 6 829 060.95 322 23 7997 6 953 800.20 286 57 8902 12 414 117.14 323 36 4352 10.054 736.51 287 2596 2.605.37 326 52 0207 8. 927.106.76 288 469 8.012.10 341 341 36 0063 9. 838.581.70 289 6321 68 241,52 341.52 1.443.582 290 4282 73.151.00 342 35 7816 7.158.329.90 291 641 9.432.56 343 2 2351 337.612.93 292 64 2028 9.213.005.85 344 14 6741 3.929.004.74 293 1 6559 125.628.89 346 532 14,617.20 294 1499 22.058.36 347 4732 19,655.46 298 33 4852 7.713.440.42 348 2870 78.855.95 299 36 8113 6.658.582.93 350 58 0195 10.856.157.93 300 1589 5.663.27 351 6446 117.404.43 301 4029 22.892.69 352 1222 2256.94 302 2340 9.685.37 353 2961 9.800.19 303 32 2449 4.376.643.23 354 826 14.655.73 304 1 3965 58.620.78 355 3158 56.032.44 305 1 2371 204.831.98 356 35 7741 6.393.091.97 306 5 6702 467.006.88 357 763.04.88 5.678.24 308 13 9278 719.049.47 358 16 5315 3.548.270.38 310 20 9607 2.061.397.84 359 595 13.435.88 311 700 2.461.63 360 376 8.490.58 312 2075 5.751.39 361 396 8.942.20 313 10 1492 1.103.529.53 362 1123 29.591.99 316 1 5185 211.842.00 363 25 8312 6.517.958.10 318 8 8175 1.296.231.64 Registrul "E" nr.: Acreaj (m2) Preț (SKK) Nr.: Acreaj (m2) Preț (m2) 472/1 380 5.591.84 512 2 5275 460,347.04 477 4193 98,783,64 513/1 1108 20,180,59 506 1 4281 107,392,31 544 124 3267,50 Prețul total (SKK) 145,703,908.61 Acreaj total (m2) 752 2633 [1] Pentru o descriere cuprinzătoare a faptelor cauzei și a dreptului intern relevant, consultați decizia privind admisibilitatea cererii în baza de date a Curții HUDOC (http://echr.coe.int/echr/en/hudoc).

FOURTH SECTION

CASE OF

ROSIVAL AND OTHERS v. SLOVAKIA

(Application no. 17684/02)

JUDGMENT

(Friendly settlement)

STRASBOURG

23 September 2008

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Rosival and Others v. Slovakia,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar

,

Having deliberated in private on 2 September 2008,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 17684/02) against the Slovak Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by five applicants who are members of the same family. Their particulars appear in Appendix 1 below. They were represented before the Court by Mr

P.

Kerecman, a lawyer practising in Košice.

2.

The Slovak Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs M. Pirošíková.

3.

The applicants complained,

inter alia

, (i) under Article 6 § 1 of the Convention about the unfairness of the proceedings in respect of a part of their claim for restitution of land; (ii) under Article 1 of Protocol No. 1 about the outcome of those proceedings; and (iii) under Article 14 of the Convention about their being discriminated against in respect of the complaint under Article 1 of Protocol No. 1.

4.

On 13 February 2007, after obtaining the parties’ observations, the Court declared the application admissible in so far as those complaints were concerned. Further complaints of the applicants were declared inadmissible on the same date.

5.

On 21 September 2007, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 20 June 2008 and on 1 July 2008 the Government and the applicants respectively submitted formal declarations dated 20 June 2008 indicating that they had come to a friendly settlement of the case.

THE FACTS

6.

The following is a brief summary of the relevant facts of the case

[1]

.

7.

The applicants’ family owned real estate of approximately 1,500 hectares. It was confiscated by the State after the Second World War.

8.

In 1991, the Land Ownership Act (Law no. 229/1991 Coll.

‑

“the Act”) was enacted, which provided for certain real property to be restored to its original owners or their legal successors. In situations similar to that of the applicants, the total acreage which could be returned was limited, under section 6 (3) of the Act, to 150

hectares for agricultural land and 250 hectares for other land.

9.

On 28 February 1992 an amendment to the Act (Law no. 93/1992 Coll.) repealed section 6 (3) of the Act as, according to its explanatory memorandum, “the acreage limit restricted human rights”.

10.

On 8 December 1992 Mrs M.R., the applicants’ relative, requested under the Act restitution of all her family’s real property to her.

11.

On 26 August 1993 a new amendment to the Act (Law no. 186/1993 Coll.) reintroduced section 6 (3) of the Act, setting a general limit of 250 hectares on the amount of land to be restored to one person. Pursuant to a new section 33 (2), pending claims for restitution of land over the said limit could be satisfied only up to that limit.

12.

On 15 February 1995 Mrs M.R. died. The applicants inherited her rights and continued her restitution claim as her heirs.

13.

On 22 February 1999 the Land Office found that the applicants met all the requirements for restitution of property under the Act and ordered the forestry enterprise which occupied it to restore the land to them up to the 250-hectare limit. The Regional Court in Žilina upheld this decision on 7

July 1999.

14.

On 20 September 1999 the Land Office formally ruled, at the applicants’ request, that they qualified for restitution of their property under the Act. However, in view of the decision of 22 February 1999 and the limit set by section 6 (3) of the Act, no further land could be restored to them.

15.

On 25 January 2000 the Prosecutor General challenged sections 6 (3) and 33 (2) of the Act, as amended in 1993, before the Constitutional Court.

On 24 April 2001 the Constitutional Court, sitting in plenary, dismissed the Prosecutor General’s challenge.

16.

On 14 December 2001 the Regional Court upheld the Land Office’s decision of 20

September 1999 as lawful. It became final and binding on 25

March

2002.

17.

Subsequently the applicants unsuccessfully challenged the decision of 14

December

2001 and the proceedings leading up to it before the Constitutional Court by means of a complaint under Article 127 of the Constitution.

THE LAW

18.

On 20 June 2008 the Court received the following declaration from the Government:

“I, Marica Pirošíková, the Agent of the Government of the Slovak Republic before the European Court of Human Rights (hereinafter ‘the Court’), declare that,

ex gratia

and with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the Court and lodged by the applicants whose particulars appear in Appendix 1, the Government of the Slovak Republic (hereinafter “the Government”) undertake to secure restitution of the real property which is the subject of this application, as described in Appendix 2, namely forest lands and forests (hereinafter ‘the real property’), to the applicants (to each of them in equal share) within six months from the date of notification of the Court’s decision pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. If the applicants do not acquire the ownership of the real property or parts thereof within the mentioned time-limit, the Government will pay to the applicants jointly such amounts as listed in Appendix 2 and correspond to its official price (official price of the forest lands and forests) fixed on the basis of the expert opinion of Ing. Juraj Blaško no. 1/2002 of 24

February

The Government further undertake, within three months from the date of the notification of the Court’s decision pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights, to pay the applicants jointly a global sum of 35,000 (thirty five thousand) euros in respect of any other pecuniary damage, non-pecuniary damage and costs and expenses they have incurred. This amount will be converted into Slovakian korunas (SKK) at the rate applicable at the date of payment, free of any tax that may be payable.

In the event of failure to pay any sum within the set time-limit (namely seven months or three months, as mentioned above), the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that time-limit until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This arrangement will constitute the final resolution of the case and its implementation will be subject to the supervision of the Committee of Ministers.

The Government finally undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

19.

On 1 July 2008 the Court received the following declaration signed by the applicants’ representative:

“We, the applicants listed in Appendix 1 to this declaration, note that,

ex gratia

and with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights (hereinafter ‘the Court’), the Government of the Slovak Republic (hereinafter ‘the Government’) undertake to secure restitution of the real property which is the subject of this application, as described in Appendix 2, namely forest lands and forests (hereinafter “the real property”), to us (to each of us in equal share) within six months from the date of notification of the Court’s decision pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. We note that if we do not acquire the ownership of the real property or parts thereof within the mentioned time-limit, the Government will pay to us jointly such amounts as listed in Appendix 2 and correspond to its official price (official price of the forest lands and forests) fixed on the basis of the expert opinion of Ing. Juraj Blaško no. 1/2002 of 24

February 2002. This undertaking will be discharged by the Government within seven months from the date of notification of the Court’s decision pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights.

Further, we note that the Government undertake, within three months from the date of the notification of the Court’s decision pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights, to pay us jointly a global sum of 35,000 (thirty five thousand) euros in respect of any other pecuniary damage, non-pecuniary damage and costs and expenses we have incurred. This amount will be converted into Slovakian korunas at the rate applicable at the date of payment, free of any tax that may be payable.

Finally, we note that, in the event of failure to pay any sum within the set time-limit (namely seven months or three months, as mentioned above), the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that time-limit until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

We accept this proposal and waive any further claims against Slovakia in respect of the facts of this application. We declare that this constitutes a final resolution of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached.

We lastly undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

20.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

21.

Accordingly, the remainder of the application should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases;

2.

Takes note

of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 23 September 2008, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Fatoș Aracı

Nicolas Bratza

Deputy Registrar

President

APPENDIX 1

List of the applicants

APPENDIX 2

THE REAL PROPERTY (lands and forests)

Cadastral area: Sklabinský Podzámok

Certificate of ownership no. 389

Register "C"

Plot no.:

Acreage (m²)

Price (SKK)

Plot no.:

Acreage (m²)

Price (SKK)

282/1

73 1000

16,251,661.99

319

4676

77,422.55

284

3951

16,793.40

320

3866

64,011.03

285

41 0418

6,829,060.95

322

23 7997

6,953,800.20

286

57 8902

12,414,117.14

323

36 4352

10,054,736.51

287

2596

2,605.37

326

52 0207

8,927,106.76

288

469

8,012.10

341/1

36 0063

9,838,581.70

289

6321

68,241.52

341/2

52

1,443.58

290

4282

73,151.00

342

35 7816

7,158,329.90

291

641

9,432.56

343

2 2351

337,612.93

292

64 2028

9,213,005.85

344

14 6741

3,929,004.74

293

1 6559

125,628.89

346

532

14,617.20

294

1499

22,058.36

347

4732

19,655.46

298

33 4852

7,713,440.42

348

2870

78,855.95

299

36 8113

6,658,582.93

350

58 0195

10,856,157.93

300

1589

5,663.27

351

6446

117,404.43

301

4029

22,892.69

352

1222

22,256.94

302

2340

9,685.37

353

2961

9,800.19

303

32 2449

4,376,643.23

354

826

14,655.73

304

1 3965

58,620.78

355

3158

56,032.44

305

1 2371

204,831.98

356

35 7741

6,393,091.97

306

5 6702

467,006.88

357

763

5,678.24

308

13 9278

719,049.47

358

16 5315

3,548,270.38

310

20 9607

2,061,397.84

359

595

13,435.88

311

700

2,461.63

360

376

8,490.58

312

2075

5,751.39

361

396

8,942.20

313

10 1492

1,103,529.53

362

1123

29,591.99

316

1 5185

211,842.00

363

25 8312

6,517,958.10

318

8 8175

1,296,231.64

Register "E"

Plot no.:

Acreage (m²)

Price (SKK)

Plot no.:

Acreage (m²)

Price (SKK)

472/1

380

5,591.84

512

2 5275

460,347.04

477

4193

98,783.64

513/1

1108

20,180.59

506

1 4281

107,392.31

544

124

3,267.50

Total price (SKK)

145,703,908.61

Total acreage (m²)

752 2633

[1]

For a comprehensive description of the facts of the case and the relevant domestic law see the decision on admissibility of the application in the Court’s database HUDOC (http://echr.coe.int/echr/en/hudoc).