ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra plângerii de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea

formulată Ia data de 27 ianuarie 2010 (fila 1) persoană vătămată P.I.I.

solicită tragerea Ia răspundere penală a numiților P.C. și H.M. pentru

săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin.

(2) C. pen. și infracțiunea de amenințare prev. și ped. de art. 193 C. pen.

În susținerea

plângerii sale, arată că Ia data de 29 noiembrie 2009, în jurul orelor 17.00

fiind în campanie electorală din partea P.S.D. Alba lulia, s-a deplasat pe str.

S . Alba lulia și a intrat în magazinul Fântânița situat pe aceeași stradă.

Ulterior în același magazin au intrat și P.C. și H.M. care, în momentul când P.I.I.

a intenționat să iasă afară, au început să îi adreseze injurii, amenințări,

l-au lovit cu pumnii și picioarele, trântindu-l pe podeaua magazinului.

Din declarația

persoanei vătămate rezultă că întrebându-l pe H.M. ce anume motivează

comportamentul său, acesta i-a răspuns: „...ți-arăt eu ție că ai stricat

oamenii Ia cap atât în cartierul Micești zona Ampoi Alba precum și în

Bărăbanți, să voteze cu P.S.D."

De asemenea persoana

vătămată arată că, a fugit „de frică" pe ușa din spate a magazinului, după

momentul în care H.M. a dat telefon Ia Poliția Comunitară iar ulterior a fost

căutată toată noaptea de către organele de poliție.

Unica persoană indicată

de persoana vătămată, ca fiind martoră Ia producerea evenimentelor, este numita

G.M., vânzătoarea de Ia magazin.

La data de 30

noiembrie 2009 persoana vătămată s-a prezentat Ia Spitalul județean Alba -

Serviciul Județean de Medicină Legală pentru a fi examinat. În urma examinării

a fost întocmii certificatul medico-Iegal nr. 4020/IA/1194, chitanța nr. 000417

din 30 Noiembrie 2009 în ale cărei concluzii se menționează:

prezintă semne de leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un

corp contondent cu suprafață rugoasă.

necesită 7-8 zile îngrijiri medicale.

din: 29 noiembrie 2009 (fila 2).

Din examinarea

certificatului medico-legal rezultă că au fost constatate un număr de 2 leziuni:

o leziune pe fața internă a genunchiului stâng și o leziune pe fața anterioară

a gambei stângi.

Din procesul verbal

întocmit de organele de poliție la data de 29 noiembrie 2009 (fila 4) rezultă

că în jurul orei 17.30 s-au deplasat pe strada S., Municipiul Alba Iulia, la SC

F. SRL, unde numita N.S.P. a declarat verbal că atât ea cât și H.M.G. au fost

agresați de o persoană de sex masculin, care a părăsit locul faptei înaintea

sosirii organelor de poliție. Persoana de sex masculin, a fost identificată ulterior,

de organele de poliție, ca fiind numitul P.I.I.

Din declarația

numitului H.M. (fila 6), rezultă că în seara zilei de 29 noiembrie 2009 în

jurul orei 17.30, aflându-se la magazinul Fântânița a fost agresat și injuriat

de persoana vătămată P.I.I., acesta din urmă bruscând-o și lovind-o de

tejgheaua magazinului pe numita N.S.P. Datorită injuriilor și agresiunilor

persoanei vătămate, H.M. a solicitat intervenția organelor de poliție.

Din declarația numitului

P.C. (fila 8), rezultă că în aceeași împrejurare persoana vătămată P.I.I. i-a

adresat injurii și amenințări iar numita N.S.P. a fost agresată de către acesta.

Din declarația

numitei N.S.P. (filele 9-10) rezultă în împrejurarea descrisă mai sus a fost

injuriată și amenințată de P.I.I. iar ulterior a fost agresată fizic de către

acesta, fiind strânsă de mână și trântită de tejgheaua magazinului.

La data de 30

noiembrie 2009 N.S.P. a fost examinată la Spitalul Județean Alba - Serviciul

Județean de Medicină Legală, urmare a acestei examinări fiind întocmit

certificatul medico-legal nr. 4033/IA/1200 chitanța de la fila 11, în ale cărei

concluzii se arată că:

prezintă semne de leziuni corporale care s-au putut produce prin contenție cu

mâna și tracțiune la nivelul brațului stâng.

necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale. Leziunile pot data din 29 noiembrie 2009.

Cu ocazia audierii

din data de 28 ianuarie 2010 (fila 13) N.S.P., arată că își menține declarația

anterioară și că: "... în evenimentul respectiv, singurele manifestări de

violență fizică a fost exercitate de către făptuitor, care I-a îmbrâncit pe

primarul M.H. și apoi, ulterior, așa cum am relatat anterior m-a prins pe mine

de mână și m-a izbit de tejgheaua magazinului".

Fiind audiată, numita

G.M., martora indicată de persoana vătămată P.I.I. ca fiind prezentă Ia

agresiunile, amenințările și injuriile săvârșite asupra sa de H.M. și P.C., a

declarat următoarele (fiIa 12): „Niciuna dintre persoanele care se aflau în

incinta magazinului nu l-au împins sau l-au agresat în vreun fel pe P.I.I.

care, auzind că primarul dă telefon la jandarm a ieșit din magazin..."

Prin rechizitoriul

nr. 1140/P/2009 din 14 iunie 2010 (filele 15-18) Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Alba Iulia a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea

în judecată a inculpatului P.I.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.

de art. 180 alin. (1) și art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen. reținându-se în fapt că la data de 29 noiembrie 2009 a îmbrâncit partea

vătămată H.M., și a izbit-o pe aceasta de tocul ușii de acces în incinta

magazinului, în considerarea acesteia ca și agent electoral al candidatului la

Președinția României susținut de către P.D.L. și de asemenea că la aceeași dată

a strâns violent și a comprimat brațul stâng al părții vătămate N.S.P., după

care a împins-o în tejgheaua unității comerciale, urmare căreia partea vătămată

a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4

zile de îngrijiri medicale.

Prin același rechizitoriu

a fost dispusă, față de P.I.I. neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii

prev. și ped. de art. 193 și art. 239 alin. (2) C. pen. întrucât, ca urmare a

materialului probator administrat, s-a constatat că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestor infracțiuni.

Față de cele arătate

mai sus, rezultă că susținerile persoanei vătămate P.I.I. cu privire la faptele

săvârșite asupra sa de către P.C. și H.M. nu sunt confirmate de niciuna dintre

persoanele prezente la săvârșirea faptelor, nici de martora N.S.P. și nici de

martora G.M., indicată chiar de persoana vătămată ca fiind prezentă la

săvârșirea faptelor asupra sa.

Totodată, conform

procesului verbal încheiat de organele de poliție la data de 29 noiembrie 2009

(filele 4-5) persoana vătămată nu se mai afla la locul faptei la sosirea

acestora, deși, conform declarației sale, era prezentă la momentul în care H.M.

a solicitat intervenția organelor de poliție. Motivul invocat de persoana

vătămată ca justificare că a plecat, din inițiativa sa, de la locul în care

pretinde că a fost victima unei agresiuni și anume acela că i-a fost frică,

deși știa că urmează să sosească organele de poliție care ar fi putut constata

faptele săvârșite asupra sa, nu pare rezonabil.

Din succesiunea

sesizării faptelor de către persoanele implicate, rezultă că în timp ce H.M. și

N.S.P. au formulat plângere la organele de poliție chiar a doua zi după

evenimente, respectiv la data de 30 noiembrie 2009 (filele 6-9), P.I.I.

formulează plângere adresată organelor de poliție după aproximativ 2 luni de la

data producerii faptelor, respectiv la data de 27 ianuarie 2010, deci după ce

față de susnumitul, persoană vătămată în prezenta cauză, se efectuau acte

premergătoare pentru faptele săvârșite de către acesta asupra numiților M.H., P.C.

și N.S.P.

Prin rezoluția nr. 170/P/2010

din 26 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus în temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

neînceperea urmăririi penale față de H.M. și P.C. pentru infracțiunile

prevăzute de art. 180 alin. (2) și art. 193 C. pen.

Împotriva rezoluției

nr. 170/P/2010 din 26 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a formulat

plângere petentul P.I. la procurorul ierarhic superior și prin rezoluția nr. 4239/1283/II/2/2011

din 2 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

s-a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată, constatându-se că soluția

dispusă în cauză este legală și temeinică.

Împotriva rezoluției

nr. 170/P/2010 din 26 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, în termen legal, petentul P.I. a formulat plângere în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. și a solicitat

admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet în vederea efectuării de

cercetări penale în cauză arătând că a depus la dosar un certificat medico

legal din care rezultă că a fost victima unei agresiuni, iar leziunile

provocate au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Examinând cauza sub

toate aspectele conform art. 278

1

C. proc. pen., Înalta Curte

constată că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate

în continuare.

Legiuitorul a

prevăzut posibilitatea ca, orice persoană nemulțumită de actele și măsurile

dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o

garanție a respectării legalității în procesul penal.

În concepția

legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei

interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură

procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei

hotărâri definitive de condamnare. Accesul liber la justiție este reglementat

de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de

procuror se poate

adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță, așa cum, de altfel, a procedat și

petiționarul, prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de față.

Potrivit

dispozițiilor art. 200 C. proc. pen. „ urmărirea penală are ca obiect

strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la

identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se

constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată".

Organul de urmărire

penală sesizat potrivit unuia din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen.,

efectuează acte premergătoare și de urmărire penală în succesiunea determinată

de lege, acte care au menirea de a clarifica aspectele care confirmă sau

infirmă existența infracțiunii și pot conduce la constatarea unuia din cazurile

reglementate de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau

exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În cauză, în urma actelor

premergătoare efectuate, Înalta Curte constată, că procurorul a reținut corect

situația de fapt potrivit căreia, intimații H.M. și P.C. nu se fac vinovați de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (2) și art. 193 C. pen.

Totodată, se mai

constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaților H.M.

și P.C. este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare

administrate în cauză nu a rezultat indicii sau alte elemente din care să

rezulte că au săvârșit infracțiunile reclamate, astfel că susținerile

petentului nu au niciun suport probator.

De altfel, Înalta

Curte constată că petentul nu a produs dovezi în sprijinul celor relevate și nu

a făcut referire la aspecte concrete, ce țin de elementele constitutive ale

acestor infracțiuni, fiind simple afirmații lipsite de orice fundament real.

Astfel, declarațiile

martorilor audiați în cauză N.S.P. - fila 9-10, fila 13, G.M. - fila 12, nu

confirmă susținerile petentului.

Înalta Curte constată

că în considerentele rezoluției dispuse în cauză au fost analizate, în mod

detaliat, toate aspectele invocate de petent cu privire la faptele pentru care

a solicitat cercetarea penală a intimaților, reținându-se în mod corect că nu

se constată încălcări ale textelor de lege prevăzute de art. 180 alin. (2) și

art. 193 C. pen..

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza ultimă C. proc. pen., va respinge ca nefondată,

plângerea formulată de petentul P.I. împotriva rezoluției nr. 170/P/2010 din 26

noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare, conform dispozitivului prezentei sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul P.I.I. împotriva rezoluției nr. 170/P/2010 din

26 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Menține rezoluția

atacată.

Obligă petentul la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 decembrie 2011.