ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată Ia data de 27 ianuarie 2010 (fila 1) persoană vătămată P.I.I. solicită tragerea Ia răspundere penală a numiților P.C. și H.M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de amenințare prev. și ped. de art. 193 C. pen. În susținerea plângerii sale, arată că Ia data de 29 noiembrie 2009, în jurul orelor 17.00 fiind în campanie electorală din partea P.S.D. Alba lulia, s-a deplasat pe str. S . Alba lulia și a intrat în magazinul Fântânița situat pe aceeași stradă. Ulterior în același magazin au intrat și P.C. și H.M. care, în momentul când P.I.I.

a intenționat să iasă afară, au început să îi adreseze injurii, amenințări, l-au lovit cu pumnii și picioarele, trântindu-l pe podeaua magazinului. Din declarația persoanei vătămate rezultă că întrebându-l pe H.M. ce anume motivează comportamentul său, acesta i-a răspuns: „...ți-arăt eu ție că ai stricat oamenii Ia cap atât în cartierul Micești zona Ampoi Alba precum și în Bărăbanți, să voteze cu P.S.D." De asemenea persoana vătămată arată că, a fugit „de frică" pe ușa din spate a magazinului, după momentul în care H.M. a dat telefon Ia Poliția Comunitară iar ulterior a fost căutată toată noaptea de către organele de poliție. Unica persoană indicată de persoana vătămată, ca fiind martoră Ia producerea evenimentelor, este numita G.M., vânzătoarea de Ia magazin.

La data de 30 noiembrie 2009 persoana vătămată s-a prezentat Ia Spitalul județean Alba - Serviciul Județean de Medicină Legală pentru a fi examinat. În urma examinării a fost întocmii certificatul medico-Iegal nr. 4020/IA/1194, chitanța nr. 000417 din 30 Noiembrie 2009 în ale cărei concluzii se menționează: 1. Numitul P.I.I. prezintă semne de leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent cu suprafață rugoasă. 2. Leziunile descrise necesită 7-8 zile îngrijiri medicale. 3. Leziunile pot data din: 29 noiembrie 2009 (fila 2). Din examinarea certificatului medico-legal rezultă că au fost constatate un număr de 2 leziuni: o leziune pe fața internă a genunchiului stâng și o leziune pe fața anterioară a gambei stângi.

Din procesul verbal întocmit de organele de poliție la data de 29 noiembrie 2009 (fila 4) rezultă că în jurul orei 17.30 s-au deplasat pe strada S., Municipiul Alba Iulia, la SC F. SRL, unde numita N.S.P. a declarat verbal că atât ea cât și H.M.G. au fost agresați de o persoană de sex masculin, care a părăsit locul faptei înaintea sosirii organelor de poliție. Persoana de sex masculin, a fost identificată ulterior, de organele de poliție, ca fiind numitul P.I.I. Din declarația numitului H.M. (fila 6), rezultă că în seara zilei de 29 noiembrie 2009 în jurul orei 17.30, aflându-se la magazinul Fântânița a fost agresat și injuriat de persoana vătămată P.I.I., acesta din urmă bruscând-o și lovind-o de tejgheaua magazinului pe numita N.S.P.

Datorită injuriilor și agresiunilor persoanei vătămate, H.M. a solicitat intervenția organelor de poliție. Din declarația numitului P.C. (fila 8), rezultă că în aceeași împrejurare persoana vătămată P.I.I. i-a adresat injurii și amenințări iar numita N.S.P. a fost agresată de către acesta. Din declarația numitei N.S.P. (filele 9-10) rezultă în împrejurarea descrisă mai sus a fost injuriată și amenințată de P.I.I. iar ulterior a fost agresată fizic de către acesta, fiind strânsă de mână și trântită de tejgheaua magazinului. La data de 30 noiembrie 2009 N.S.P. a fost examinată la Spitalul Județean Alba - Serviciul Județean de Medicină Legală, urmare a acestei examinări fiind întocmit certificatul medico-legal nr. 4033/IA/1200 chitanța de la fila 11, în ale cărei concluzii se arată că: 1. Numita N.S.P.

prezintă semne de leziuni corporale care s-au putut produce prin contenție cu mâna și tracțiune la nivelul brațului stâng. 2. Leziunile descrise necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale. Leziunile pot data din 29 noiembrie 2009. Cu ocazia audierii din data de 28 ianuarie 2010 (fila 13) N.S.P., arată că își menține declarația anterioară și că: "... în evenimentul respectiv, singurele manifestări de violență fizică a fost exercitate de către făptuitor, care I-a îmbrâncit pe primarul M.H. și apoi, ulterior, așa cum am relatat anterior m-a prins pe mine de mână și m-a izbit de tejgheaua magazinului". Fiind audiată, numita G.M., martora indicată de persoana vătămată P.I.I. ca fiind prezentă Ia agresiunile, amenințările și injuriile săvârșite asupra sa de H.M.

și P.C., a declarat următoarele (fiIa 12): „Niciuna dintre persoanele care se aflau în incinta magazinului nu l-au împins sau l-au agresat în vreun fel pe P.I.I. care, auzind că primarul dă telefon la jandarm a ieșit din magazin..." Prin rechizitoriul nr. 1140/P/2009 din 14 iunie 2010 (filele 15-18) Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P.I.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 180 alin. (1) și art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. reținându-se în fapt că la data de 29 noiembrie 2009 a îmbrâncit partea vătămată H.M., și a izbit-o pe aceasta de tocul ușii de acces în incinta magazinului, în considerarea acesteia ca și agent electoral al candidatului la Președinția României susținut de către P.D.L.

și de asemenea că la aceeași dată a strâns violent și a comprimat brațul stâng al părții vătămate N.S.P., după care a împins-o în tejgheaua unității comerciale, urmare căreia partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale. Prin același rechizitoriu a fost dispusă, față de P.I.I. neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 193 și art. 239 alin. (2) C. pen. întrucât, ca urmare a materialului probator administrat, s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni. Față de cele arătate mai sus, rezultă că susținerile persoanei vătămate P.I.I. cu privire la faptele săvârșite asupra sa de către P.C.

și H.M. nu sunt confirmate de niciuna dintre persoanele prezente la săvârșirea faptelor, nici de martora N.S.P. și nici de martora G.M., indicată chiar de persoana vătămată ca fiind prezentă la săvârșirea faptelor asupra sa. Totodată, conform procesului verbal încheiat de organele de poliție la data de 29 noiembrie 2009 (filele 4-5) persoana vătămată nu se mai afla la locul faptei la sosirea acestora, deși, conform declarației sale, era prezentă la momentul în care H.M. a solicitat intervenția organelor de poliție. Motivul invocat de persoana vătămată ca justificare că a plecat, din inițiativa sa, de la locul în care pretinde că a fost victima unei agresiuni și anume acela că i-a fost frică, deși știa că urmează să sosească organele de poliție care ar fi putut constata faptele săvârșite asupra sa, nu pare rezonabil.

Din succesiunea sesizării faptelor de către persoanele implicate, rezultă că în timp ce H.M. și N.S.P. au formulat plângere la organele de poliție chiar a doua zi după evenimente, respectiv la data de 30 noiembrie 2009 (filele 6-9), P.I.I. formulează plângere adresată organelor de poliție după aproximativ 2 luni de la data producerii faptelor, respectiv la data de 27 ianuarie 2010, deci după ce față de susnumitul, persoană vătămată în prezenta cauză, se efectuau acte premergătoare pentru faptele săvârșite de către acesta asupra numiților M.H., P.C. și N.S.P. Prin rezoluția nr. 170/P/2010 din 26 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. neînceperea urmăririi penale față de H.M. și P.C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) și art. 193 C. pen. Împotriva rezoluției nr. 170/P/2010 din 26 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a formulat plângere petentul P.I. la procurorul ierarhic superior și prin rezoluția nr. 4239/1283/II/2/2011 din 2 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată, constatându-se că soluția dispusă în cauză este legală și temeinică. Împotriva rezoluției nr. 170/P/2010 din 26 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen legal, petentul P.I.

a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. și a solicitat admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet în vederea efectuării de cercetări penale în cauză arătând că a depus la dosar un certificat medico legal din care rezultă că a fost victima unei agresiuni, iar leziunile provocate au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale. Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 278 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca, orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în procesul penal.

În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare. Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așa cum, de altfel, a procedat și petiționarul, prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de față. Potrivit dispozițiilor art. 200 C. proc. pen.

„ urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată". Organul de urmărire penală sesizat potrivit unuia din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., efectuează acte premergătoare și de urmărire penală în succesiunea determinată de lege, acte care au menirea de a clarifica aspectele care confirmă sau infirmă existența infracțiunii și pot conduce la constatarea unuia din cazurile reglementate de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În cauză, în urma actelor premergătoare efectuate, Înalta Curte constată, că procurorul a reținut corect situația de fapt potrivit căreia, intimații H.M. și P.C. nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (2) și art. 193 C. pen. Totodată, se mai constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaților H.M. și P.C. este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare administrate în cauză nu a rezultat indicii sau alte elemente din care să rezulte că au săvârșit infracțiunile reclamate, astfel că susținerile petentului nu au niciun suport probator. De altfel, Înalta Curte constată că petentul nu a produs dovezi în sprijinul celor relevate și nu a făcut referire la aspecte concrete, ce țin de elementele constitutive ale acestor infracțiuni, fiind simple afirmații lipsite de orice fundament real.

Astfel, declarațiile martorilor audiați în cauză N.S.P. - fila 9-10, fila 13, G.M. - fila 12, nu confirmă susținerile petentului. Înalta Curte constată că în considerentele rezoluției dispuse în cauză au fost analizate, în mod detaliat, toate aspectele invocate de petent cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaților, reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prevăzute de art. 180 alin. (2) și art. 193 C. pen.. În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza ultimă C. proc. pen., va respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.I. împotriva rezoluției nr. 170/P/2010 din 26 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.I.I. împotriva rezoluției nr. 170/P/2010 din 26 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2011.