ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1828/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 152 din 27 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de creditorul A. împotriva Sentinței civile nr. 411/20.03.2019 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2018.

A fost schimbată în tot sentința apelată și, în consecință, a fost admisă cererea formulată de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești B.

A fost încuviințată executarea silită pornită în Dosarul execuțional nr. x/2018 împotriva debitorului C. urmare a cererii creditorului A. în baza titlului executoriu reprezentat de decizia Tribunalului din Berlin pronunțată la data de 10.08.2018 în Dosarul nr. x /18 în vederea îndeplinirii obligației de predare către un executor judecătoresc a autovehiculului x cu numărul de înmatriculare x, având seria x: x, plus cheltuielile de executare.

Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, debitorul C. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 22.07.2019 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5.

Raportul asupra admisibilității a recursului a fost comunicat părților la data de 13 septembrie 2019 și 17 septembrie 2019, conform dovezilor aflate la dosar.

Recurentul a depus la dosar punct de vedere cu privire la raport, prin care a apreciat că recursul este admisibil, în raport de prevederile art. 666 alin. (7) C. proc. civ. și de hotărârea pronunțată de Judecătoria Berlin, aspecte în raport de care a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea Societății civile profesionale de executori judecătorești (SCPEJ) B. de încuviințare a executării silite formulată de creditorul A. împotriva debitorului C. în baza titlului executoriu reprezentant de decizia Tribunalului din Berlin pronunțată la 10.08.2018.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Potrivit art. 666 alin. (7) C. proc. civ. "Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacata numai cu apel exclusiv de creditor, în termen de 15 zile de la comunicare".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de natura pretenției dedusă judecății, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, se constată că decizia pronunțată în apel nu mai este supusă recursului, sens în care Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de debitorul C. împotriva Deciziei nr. 152 din data de 27 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2019.

GGC - NN