ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 15/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 15/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra cererii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 07.10.2016, sub nr. x/2016, reclamantul Laborator Tehnică Dentară A. PFA a solicitat, în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților anularea în tot a Deciziei nr. 1841/13.08.2016 emisă de pârât și obligarea pârâtului la plata sumei de 179.316,46 RON cu titlu de despăgubire în dosarul de daună x, valoare calculată în conformitate cu prevederile Condițiilor de asigurare aplicabile la polița nr. x - "Clădiri și conținut", având cod x.
Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința nr. 1176 din 4 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Laborator Tehnica Dentară A. PFA, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat Decizia nr. 1841/13.08.2016 în ceea ce privește respingerea cererii de plată formulată de reclamant pentru suma de 179.316,46 RON, a obligat pârâtul să emită un act administrativ prin care să admită cererea de plată formulată de reclamant pentru suma de 179.316,46 RON, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 2850 RON (din care 2500 RON onorariu avocat și, 350 RON taxa de timbru), precum și suma de 40,87 euro, ce vor fi plătiți în RON, la cursul BNR din data plății (cheltuieli transport).
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 4632 din 10 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, s-a respins recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva Sentinței nr. 1176 din 4 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Prin cererea înregistrată la data de 12.11.2019, petentul Laborator Tehnică Dentară A. PFA a formulat cerere privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 4632/10.10.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul obligării intimatului-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 RON, reprezentând onorariu de avocat.
În drept, a invocat art. 444 alin. (1) C. proc. civ.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de față, în condițiile art. 485 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că petentul nu a respectat termenul prevăzut de lege.
În conformitate cu prevederile art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare d atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."
Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu cererea de față, în condițiile art. 444 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că petentul nu a formulat cererea în termenul prevăzut de lege.
Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual.
De asemenea, în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.
De asemenea, se reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că nu există motive de casare de ordine publică ce pot fi ridicate din oficiu de către instanță.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 185 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge cererea de completare dispozitiv, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardivă cererea formulată de Laborator Tehnică Dentară A. PFA privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 4632 din 10 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 ianuarie 2020.