ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1783/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1783/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cererii constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin Decizia nr. 4127 din 22 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de Organizația A. a personalului SNCFR disponibilizat cu Ordonanța nr. 69/1998, în numele membrului de sindicat B. împotriva Deciziei nr. 1003 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Organizația A. a personalului SNCFR disponibilizat cu Ordonanța Guvernului nr. 69/1998, în numele membrului de sindicat B.
Procedura derulată în fața Înaltei Curți
Prin rezoluția din 9 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată la 16 octombrie 2019, în ședință publică, cu citare părți, în vederea discutării admisibilității contestației în anulare.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:
Prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Se reține că hotărârea instanței de recurs este una pronunțată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., normă care prevede că nu este supusă niciunei căi de atac decizia ce se pronunță în respectiva procedură.
Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.
Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).
Totodată, din formularea art. 503 C. proc. civ., text care reglementează calea extraordinară de atac a contestației în anulare, reiese că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate este limitativă, nepermițând exercitarea respectivei căi extraordinare de atac și împotriva altor hotărâri.
Întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de Organizația A. a personalului SNCFR disponibilizat cu Ordonanța Guvernului nr. 69/1998, în numele membrului de sindicat B. împotriva Deciziei nr. 4127 din 22 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2019.