ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1590/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 560/23.09.2016, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., prin reprezentant legal B. și Personalului Contractual din MAI, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel A. prin reprezentant legal B. și Personalului Contractual din MAI, apreciind că sentința este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu încălcarea legii.

Reclamantul B. și Personalului Contractual din MAI în numele și pentru membrul de sindicat A. a formulat și cerere prin care solicită sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a II a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2010, pct. 2 din Legea nr. 23/2011 care modifică art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2008-teza a II a, art. 9 alin. (1) teza a II a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 103/2013, art. 9, art. I din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2014 care modifică art. 13 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 103/2013, art. 8 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 83/2014 în ceea ce privește sintagma "timp liber corespunzător acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal".

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamant Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate și nu poate fi sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții de neconstituționalitate întrucât aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în prezenta cauză, respectiv instanța nu are nevoie pentru dezlegarea pricinii de aplicarea acestor texte de lege. Cauza de față a fost soluționată pe baza probelor administrate în cauză, iar din situația de fapt rezultată din statele de plată a rezultat că acțiunea formulată de reclamant este nefondată.

Curtea a considerat că în prezenta cauză textele de lege invocate nu au aplicabilitate, dezlegarea pricinii efectuându-se sub aspect probator, pe situația de fapt.

Față de aceste considerente, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 101/2017 din 23 februarie 2017 a respins, ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de apelantul reclamant A. prin B. și Personalului Contractual din M.A.I. - București; a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A., prin reprezentant legal B. și Persoanlului contractual din M.A.I.

Împotriva soluției pronunțată prin decizia nr. 101/2017 din 23 februarie 2017 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a II a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2010, pct. 2 din Legea nr. 23/2011 care modifică art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2008-teza a II a, art. 9 alin. (1) teza a II a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 103/2013, art. 9, art. I din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2014 care modifică art. 13 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 103/2013, art. 8 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 83/2014 în ceea ce privește sintagma "timp liber corespunzător acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal" a declarat recurs recurentul-reclamant B. și Personalului Contractual din MAI în numele și pentru membrul de sindicat A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 03.04.2017 (data poștei) la Curtea de Apel Galați.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ. coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. În temeiul acestor dispoziții legale, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, în partea referitoare la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a II a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2010, pct. 2 din Legea nr. 23/2011 care modifică art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2008-teza a II a, art. 9 alin. (1) teza a II a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 103/2013, art. 9, art. I din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2014 care modifică art. 13 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 103/2013, art. 8 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 83/2014 în ceea ce privește sintagma "timp liber corespunzător acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal".

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 septembrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 26 octombrie 2017, a invocat, din oficiu, în raport de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 185 alin. (1) din același cod, excepția tardivității recursului.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității recursului pentru nedepunerea acestuia în termen, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, încheierea prin care a fost respinsă motivat cererea de sesizare a Curții Constituționale este supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare.

De asemenea, art. 181 din C. proc. civ., prevede că: "Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează;

Art. 185 C. proc. civ. reglementează sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării termenelor procedurale. Astfel, "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. În cazul în care legea oprește îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interes".

În aplicarea dispozițiilor legale amintite, termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului declarat împotriva soluției pronunțată în cadrul deciziei nr. 101/2017 din 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a II a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2010, pct. 2 din Legea nr. 23/2011 care modifică art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2008-teza a II a, art. 9 alin. (1) teza a II a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 103/2013, art. 9, art. I din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2014 care modifică art. 13 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 103/2013, art. 8 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 83/2014 în ceea ce privește sintagma "timp liber corespunzător acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal", a început să curgă la data pronunțării acesteia, respectiv la 23 februarie 2017, acesta împlinindu-se la data de 27 februarie 2017, conform dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dovezii de transmitere a cererii de recurs, rezultă că această cale de atac a fost exercitată la data de 03 aprilie 2017, peste termenul legal, peremptoriu și imperativ stabilit de legiuitor pentru exercitarea căii de atac a recursului întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Or, nerespectarea termenelor, procedural atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte reține că formularea cererii de recurs la data de 3 aprilie 2017, peste termenul de 48 de ore defipt de prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 atrage sancțiunea anulării potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispozițiile legale, astfel încât în raport de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 185 alin. (1) din același cod în referire la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul B. și Personalului Contractual din MAI în numele și pentru A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de tardivitate.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant B. ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL din M.A.I. în numele și pentru A. împotriva deciziei civile nr. 101/2017 din 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2017.