ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 326/2019

Asupra cererii de strămutare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței supreme la 31 ianuarie 2019, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Botoșani, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații B., C., D. și E.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

În susținerea cererii, petentul a arătat că în dosarul a cărui strămutare o solicită deține calitatea de petent, alături de D., judecător sindic în cadrul Tribunalului Botoșani, B., fost judecător sindic în cadrul Tribunalului Botoșani, C. și E., lichidatori la Tribunalul Botoșani.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd competența facultativă, solicită strămutarea dosarului la Tribunalul Bistrița Năsăud, din raza Curții de Apel Cluj învecinată față de Curtea de Apel Suceava.

Analizând prezenta cerere de strămutare, Înalta Curte reține următoarele:

Dosarul a cărui strămutare se solicită s-a înregistrat la Tribunalul Botoșani la 02.10.2018.

Petentul solicită strămutarea judecării cauzei către Tribunalul Bistrița Năsăud, din raza Curții de Apel Cluj, în calitate de instanță de același grad învecinată, în temeiul art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Art. 127 C. proc. civ. prevede următoarele:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Alin. (1) reglementează situația în care un judecător are calitatea de reclamant, iar alin. (2) reglementează situația inversă, în care un judecător are calitatea de pârât.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că aplicarea art. 127 C. proc. civ. nu se poate face cu neobservarea naturii facultative a competenței, ceea ce, în lumina art. 129 alin. (3) C. proc. civ., îi conferă caracter de ordine privată. Prin urmare, astfel cum rezultă din art. 130 alin. (3) C. proc. civ., ea nu poate fi invocată din oficiu de către instanță, ci numai de către pârât.

Astfel, în aplicarea alin. (1), dacă un judecător sau o instanță are calitatea de reclamant, revine numai pârâtului alegerea dacă să se prevaleze sau nu de normele referitoare la competența facultativă. Dacă un judecător sau o instanță are calitatea de pârât, în aplicarea alin. (2), revine numai reclamantului alegerea dacă sesizează o instanță din circumscripția curții de apel învecinate.

În Dosar nr. x/2018, niciuna dintre părți nu a invocat excepția de necompetență a Tribunalului Botoșani, prin invocarea art. 127 C. proc. civ., ci reclamantul a solicitat strămutarea cauzei pentru acest motiv.

Sub al doilea aspect, conform alin. (2) al art. 127 C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.

Caracterul facultativ al acestei dispoziții legale permite reclamantului de a recurge sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără că acestuia să-i fie afectată valabilitatea opțiunii.

Potrivit prevederilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie conform Deciziei nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale a României publicată în M. Of. nr. 638/23.07.2018.

De la această dată prevederile legale au fost suspendate pe un termen de 45 de zile, iar după împlinirea acestui termen respectivele prevederi legale și-au încetat efectul întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru corelarea cu prevederile Deciziei Curții Constituționale a României decât în data de 21.12.2018 prin intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018.

În această situație, la data formulării cererii de chemare în judecată erau în vigoare prevederile art. 127 alin. (1) și (3) anterioare modificării prin Legea nr. 310/2018, iar pârâții și-au desfășurat activitatea efectiv în cadrul Tribunalului Botoșani, însă reclamantul și-a exercitat în mod valabil dreptul de opțiune, renunțând la beneficiul acordat de art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 142 alin. (1) teza I C. proc. civ., competența materială în soluționarea cererilor de strămutare întemeiate pe motive de bănuială legitimă aparține curților de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia.

În aplicarea normei legale precitate, instanța supremă impune concluzia că în soluționarea cererii de strămutare deduse judecății competența materială aparține Curții de Apel Suceava, în a cărei rază se află Tribunalul Botoșani.

În considerarea celor anterior expuse și în conformitate cu art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina în favoarea Curții de Apel Suceava competența soluționării cererii formulate de petentul F. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Botoșani, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii formulată de petentul F. privind strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Botoșani, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2019.

GGC - ED