ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1870/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 martie 2016 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. și D., au solicitat să se constate faptul că între părți a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare asupra casei situate pe terenul în suprafață de 400 mp, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, având nr. cadastral x; pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare privind casa situată pe terenul în suprafață de 400 mp, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, având nr. cadastral x; întabularea dreptului de proprietate al subscrisei asupra casei situate pe terenul în suprafață de 400 mp, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, având nr. cadastral x.

Pârâții C. și D. au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamanților la plata sumei de 15.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, sumă ce reprezintă restul de preț rămas neachitat, potrivit antecontractului încheiat la data de 6 februarie 2008.

Prin Sentința nr. 6282 din 28 iunie 2016, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat competența de soluționare a cererii înaintată de reclamanții A. și B. în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

Învestit prin declinare de competență, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin încheierea nr. 213 C. civ./14.09.2016 a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, reținând că aceștia nu și-au îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru, iar prin Sentința nr. 59 din 1 februarie 2018 a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de reclamanții-reconvenționali C. și D..

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții C. și D.

Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia nr. 214A din 29 noiembrie 2018, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâții C. și D. împotriva Sentinței nr. 59 din 01.02.2018 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, pe care a menținut-o. A obligat pe apelanți să plătească intimatei B. suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost atacată cu recurs de pârâții C. și D., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâții au arătat că părțile din raporturile contractuale deduse judecății sunt rude, B. fiind nepoata doamnei D.. În virtutea acestui raport de rudenie, înțelegerile privind obiectul contractului, prețul și modalitatea de plată a acestuia, au fost de cele mai multe ori verbale, consemnate în înscrisuri lacunare, lipsite de acuratețe, unele dintre ele nerecunoscute de către recurentul C. (anume înscrisul din anul 2010, precum și cel din 2012).

Prin urmare, era necesar ca instanța să stabilească care a fost voința părților pe parcursul derulării contractului, potrivit principiului bunei credințe, în lipsa unei probațiuni ample sau care să fie în măsură să aducă lămuriri privind susținerile părților, dat fiind raportul de rudenie dintre ele.

Pornind de la actul inițial din anul 2008, prețul total al terenului și casei care s-au înstrăinat familiei E. a fost stabilit la suma de 90.000 euro, sumă care se arată că și la nivelul acelei perioade nu reprezenta o supraevaluare a prețului de tranzacționare a unei astfel de proprietăți situate în municipiul Cluj-Napoca, astfel încât să se presupună în mod rezonabil că vânzătorul ar fi intenționat să reducă prețul contractului, cumpărătorii ajungând în imposibilitate să achite prețul.

Recurenții învederează că nu există nici un înscris depus în probațiune din care să rezulte o scădere de preț și nici faptul că această sumă s-ar fi achitat integral, aspect care este confirmat chiar și de familia E., care recunoaște doar achitarea sumei de 75.000 de euro, pe care ei o apreciază ca fiind prețul total al contractului ca urmare a unor renegocieri existente între părți, dar pe care nu le pot dovedi.

Se mai arată că toate părțile implicate au recunoscut că plățile efectuate s-au făcut eșalonat pe perioada mai multor ani de zile, astfel că în mod rezonabil se poate deduce că vânzătorii nu puteau fi de acord cu o reducere a prețului.

Făcând referire la probatorul administrat, recurenții susțin că pârâții E. nu au acționat cu bună credință în îndeplinirea obligațiilor contractuale, încercând să obțină dreptul de proprietate asupra unui teren și a unei case pentru un preț sub prețul de tranzacționare pentru o astfel de proprietate chiar și la nivelul anului 2008, mizând pe faptul că recurenții, în calitate de rude, nu și-au pus problema unei lipse de corectitudine din partea nepoatei lor și a soțului acesteia.

În ceea ce privește înscrisul din 29.04.2010, se arată că acesta nu îndeplinește condițiile impuse de art. 272 C. proc. civ., care definește înscrisul sub semnătură privată ca fiind acela care poartă semnătura părților, indiferent de suportul său material.

Recurenții învederează că instanța a interpretat în mod greșit normele de drept material privitoare la înscrisurile sub semnătură privată și a dat eficiență unor înscrisuri care nu au putere doveditoare decât dacă sunt întocmite în atâtea exemplare originale câte părți cu interese contrare sunt, făcând trimitere la dispozițiile art. 1179 din C. civ. de la 1864 și art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, nu sunt de acord nici cu interpretarea privitoare la declarațiile martorilor, atâta vreme cât aceștia au declarat că nu cunosc înțelegerile dintre părți, anume care este prețul total pentru care părțile s-au înțeles.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și repartizat spre soluționare completului nr. 9.

Intimații A. și B. au formulat și depus întâmpinare la data de 18 aprilie 2019, în cuprinsul acesteia arătând că recurenții au reiterat toate criticile arătate prin cererea de apel, iar unicul motiv de recurs este că "instanța a interpretat în mod greșit normele de drept material privitoare la înscrisurile sub semnătură privată și a dat eficiență unor înscrisuri despre care textele legale anterior menționate menționează în mod clar că nu au putere doveditoare decât dacă sunt în pluralitate de exemplare originale".

Intimații au invocat excepția inadmisibilității recursului, învederând că nu este îndeplinită condiția prevăzută de dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor". S-a susținut că recurenții nu au adus nicio critică de nelegalitate în fața instanței de apel.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat, la data de 25 iunie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul nr. 9, în procedura de filtru, a dispus, prin rezoluția din 26 iunie 2019, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Nu au fost depuse puncte de vedere cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Pe calea prezentului recurs a fost atacată Decizia nr. 214A din 29 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligația de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această mențiune este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În completare, art. 489 alin. (2) din același cod stipulează că sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, în sensul că nu pot fi susținute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situației de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecință, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanței de recurs.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci se fac susțineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, privind elemente ale situației de fapt contestate de recurenți, probele administrate, aprecierea acestora realizată de instanța de apel, în sensul interpretării greșite a înscrisurilor de la dosarul cauzei, a depozițiilor martorilor.

Astfel, recurenții nu dezvoltă critici concrete de natură a se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., ci, în esență, invocă o interpretare greșită a probatoriului administrat în cauză; or, aceste susțineri prin care se tinde a demonstra netemeinicia deciziei recurate, excedează controlului de legalitate permis acestei instanțe de recurs, în condițiile în care dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod imperativ că recursul poate fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate, statuate expres în ipotezele de la pct. 1 - 8 ale aceluiași articol, normă imperativă, de ordine publică.

În ceea ce privește critica referitoare la aspectul că instanța a interpretat în mod greșit normele de drept material privitoare la înscrisurile sub semnătură privată și a dat eficiență unor înscrisuri care nu au putere doveditoare decât dacă sunt întocmite în atâtea exemplare originale câte părți cu interese contrare sunt, făcând trimitere la dispozițiile art. 1179 din C. civ. de la 1864 și art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că efectul devolutiv al apelului constă în posibilitatea pe care o au părțile de a supune judecății în apel litigiul dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt și de drept ce au fost ridicate în primă instanță, în limitele impuse de cele două reguli exprimate prin adagiile "tantum devolutum quantum apellatum" și "tantum devolutum quantum iudicata". În speță, în absența invocării pe calea apelului a omisiunii instanței de fond de a analiza acțiunea și din perspectiva dispozițiilor art. 1179 din C. civ. de la 1864 și art. 274 alin. (1) C. proc. civ., critica prezentată în acest sens direct în calea de atac a recursului nu poate fi primită, fiind făcută omisso medio.

În aceste condiții, având în vedere că în cauză nu pot fi reținute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea instituită expres prin art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceea a nulității recursului.

Având în vedere prevederile art. 453 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON către intimații A. și B., reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța aflată la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâții C. și D. împotriva Deciziei nr. 214A din data de 29 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă pe pârâții C. și D. la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâții A. și B..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2019.

GGC - GV