ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 18/2020

Deliberând asupra cererii de revizuire formulată de către revizuentul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 361 din 15 decembrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, inculpatul A. a fost condamnat, în baza art. 257 alin. (1) din C. pen. din 1969 [în prezent, art. 291 alin. (1) din C. pen.] rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 65, art. 64 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a exercita o funcție implicând exercițiul autorității de stat), de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei principale, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei principale.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 865 alin. (1), art. 85 alin. (1) din C. pen. din 1969, a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 73/PI/2013 a Curții de Apel Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 16/A/13.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 din C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa nou aplicată - de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat - și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, ce a fost sporită până la 3 ani și 2 luni închisoare, în final, stabilindu-se pedeapsa de executat de 3 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat.

Prin Decizia penală nr. 360/A din 23 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, apelul formulat de inculpatul A. a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii pronunțate în apel a formulat recurs în casație inculpatul A., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2017.

Prin Încheierea nr. 220/RC din data de 29 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul A. cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III lit. a) și b) din O.U.G. nr. 70/2016 și, totodată, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 360/A din 23 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2014.

Prin Decizia nr. 220/09.04.2019 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 421 din 29.05.2019, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de A. în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. III lit. a) din O.U.G. nr. 70/2016 pentru modificarea și completarea C. proc. pen. și a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară care exclude atacarea cu recurs în casație a deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de apel, pronunțate anterior datei de 24 octombrie 2016, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 540 din 12 iulie 2016 și pentru care nu a fost epuizat termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., este neconstituțională.

La data de 28.10.2019, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2019, a fost înregistrată cererea de revizuire formulată împotriva încheierii nr. 220/RC din data de 29 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, de către revizuentul A., fiind stabilit termen pentru soluționarea admisibilității în principiu a acesteia la data de 22.11.2019, cu citarea revizuentului și atașarea dosarului în care s-a pronunțat hotărârea atacată.

În esență, prin cererea de revizuire, formulată în scris, se reține că s-a solicitat revizuirea încheierii nr. 220/RC/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată împotriva hotărârii pronunțate, în apel, de către Înalta Curte de Casație și Justiție motivat de faptul că, decizia recurată nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație. Totodată, s-a arătat că, în dosarul de recurs în casație, s-a dispus admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 70/2017 invocată de recurentul A., iar la data de 09.04.2019, prin Decizia nr. 220 a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate invocată în cauză a fost admisă, constatându-se că soluția legislativă care exclude atacarea cu recurs în casație a deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de apel, pronunțate anterior datei de 24 octombrie 2016, este neconstituțională.

Prin urmare, s-a susținut că, în cauză, este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., în sensul că, după rămânerea definitivă a cauzei, textul care a stat la baza adoptării soluției a fost declarat neconstituțional, excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cauză, cererea de revizuire a fost formulată în termen legal, este motivată în fapt și în drept, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii atacate, susținându-se că sunt astfel îndeplinite toate condițiile pentru admiterea cererii de revizuire.

Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 459 alin. (4) din C. proc. pen., a admis în principiu cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. și a acordat termen pentru soluționarea pe fond a acesteia la data de 10 ianuarie 2020.

Examinând cererea de revizuire formulată de revizuentul A., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și în raport cu criticile învederate, în conformitate cu dispozițiile art. 462 alin. (1) teza I din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Conform art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) constituie motiv de revizuire dacă "a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice".

În temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 461 alin. (1) din C. proc. pen., "rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță".

Deopotrivă, conform art. 462 alin. (1) teza I din C. proc. pen., "dacă se constată că cererea de revizuire este întemeiată, instanța anulează hotărârea, în măsura în care a fost admisă revizuirea (...)".

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, așa cum s-a subliniat în încheierea dată în procedura prevăzută de art. 459 din C. proc. pen., revizuentul A. a invocat motivul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Concret, Înalta Curte constată că, prin încheierea a cărei revizuire se solicită, pronunțată în etapa admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de revizuentul A., instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea, motivat de faptul că Decizia penală nr. 360/A din 23 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești care pot fi supuse căii extraordinare de atac a recursului în casație, potrivit dispozițiile în vigoare la acel moment, respectiv art. 434 alin. (1) din C. proc. pen.

Totodată, în raport cu situația de fapt care face obiectul prezentei proceduri, Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 220/09.04.2019 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 421 din 29.05.2019, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de A. în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. III lit. a) din O.U.G. nr. 70/2016 pentru modificarea și completarea C. proc. pen. și a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care exclude atacarea cu recurs în casație a deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de apel, pronunțate anterior datei de 24 octombrie 2016, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 540 din 12 iulie 2016 și pentru care nu a fost epuizat termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., este neconstituțională.

Evaluând, din această perspectivă, consecințele încălcării dispoziției constituționale precitate, Înalta Curte constată că acestea continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

A raționa altfel, ar însemna împiedicarea, în continuare, a revizuentului de a beneficia de calea extraordinară de atac a recursului în casație și a perpetua încălcarea dispozițiilor art. 16, art. 21 și art. 129 din Constituția României, deși acesta a declanșat, la rândul său, controlul de constituționalitate a dispozițiilor art. III lit. a) din O.U.G. nr. 70/2016 pentru modificarea și completarea C. proc. pen., în condițiile în care stabilitatea hotărârii judecătorești nu poate să primeze în raport cu prevederile cu valoare de principiu cuprinse în Constituție.

Deopotrivă, în considerarea acelorași argumente, Înalta Curte reține că respingerea cererii de revizuire ar lipsi de fundament însuși controlul de constituționalitate, întrucât autorul unei excepții de neconstituționalitate ar fi pus în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curții Constituționale, deci ale controlului de constituționalitate pe care l-a declanșat, împrejurare care ar echivala cu o veritabilă sancțiune aplicabilă acestuia.

Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. și, pe cale de consecință, va anula încheierea nr. 220/RC din data de 29 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată în etapa examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație care, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., se face atunci când procedura de comunicare a cererii este legal îndeplinită, de un complet format dintr-un judecător, în cameră de consiliu și fără citarea părților, Înalta Curte de Casație și Justiție va trimite cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. spre repartizare aleatorie.

Referitor la solicitarea reprezentantului Ministerului Public de respingere, ca inadmisibilă a cererii de revizuire, aceasta nu poate fi primită, fiind depășită, la acest moment procesual, etapa verificării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a revizuirii. După cum s-a arătat anterior în considerentele prezentei decizii, prin încheierea de la termenul din data de 22 noiembrie 2019 s-a dispus admiterea în principiu a cererii de revizuire, termenul pendinte fiind acordat în vederea soluționării cererii de revizuire.

Totodată, nu poate fi primită nici solicitarea apărării de constatare a îndeplinirii cerinței prevăzute de art. 434 alin. (1) din C. proc. pen.. Astfel, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire nu poate analiza condițiile de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de inculpat, cele două proceduri, aferente celor două căi extraordinare de atac, fiind distincte și complet diferite, reglementate de dispoziții legale de strictă interpretare și aplicare.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare aferente prezentei cauze, în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., urmează a rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 160 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

Anulează încheierea nr. 220/RC din data de 29 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

Trimite spre repartizare aleatorie cauza având ca obiect recursul în casație declarat împotriva Deciziei penale nr. 360/A din data de 23 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2014, în vederea verificării condițiilor de admisibilitate în principiu, conform art. 440 C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 160 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.

GGC - GV