ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 25/2018

Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2013/a12, la data de 15 iulie 2014, reclamantul Cabinet Individual Practician în Insolvență "A.", în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC B. SA a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a Consiliului Local al Municipiului Târgoviște și a Municipiului Târgoviște, în sensul suportării integrale și în solidar de către aceste autorități a pasivului SC B. SA, persoană juridică a cărei stare de insolvență a fost cauzată în principal și direct prin fapte care se circumscriu prevederilor art. 138 alin. (1) lit. a), b), c), e), j) și g) din Legea nr. 85/2006.

Prin Sentința nr. 306 din 24 iunie 2016, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea principală de chemare în judecată formulată de reclamantul-administrator judiciar Cabinet Individual practician în insolvență "A." și cererile de intervenție accesorii formulate de creditorii SC C. SA - în prezent denumită D. SA și SC E. SRL. Au fost obligați, în solidar, pârâții Consiliul Local al Municipiului Târgoviște și Municipiul Târgoviște să suporte pasivul debitoarei SC B. SA, în sumă de 34.151.017,11 RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A. - lichidator judiciar al SC B. SA, intervenienta în interesul reclamantei D. SA - fosta SC C. SA, precum și pârâții Consiliul Local Târgoviște și Municipiul Târgoviște prin Primar, dar și împotriva încheierilor de ședință din 23 ianuarie 2015 și 20 noiembrie 2015, pronunțate de aceeași instanță.

Prin Decizia nr. 872 din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost admise apelurile declarate de reclamantul Cabinet individual de insolvență A. - lichidator judiciar al SC B. SA, intervenienta în interesul reclamantei D. SA - fosta SC C. SA, împotriva Sentinței nr. 306 din 24 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A fost admis și apelul formulat de pârâții Consiliul Local Târgoviște și Municipiul Târgoviște prin Primar împotriva Sentinței nr. 306 din 24 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, dar și împotriva încheierilor de ședință din data de 23 ianuarie 2015 și 20 noiembrie 2015, în contradictoriu cu intervenienta SC E. SRL.

A fost anulată sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

La data de 28 februarie 2017, respectiv 27 februarie 2017, recurentul-reclamant Cabinet individual de practician în insolvență "A." - lichidator judiciar al SC B. SA și recurenta-intervenientă în interesul reclamantei D. SA au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 872 din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, acestea fiind depuse la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Recursul formulat de recurentul-reclamant Cabinet individual de practician în insolvență "A." - lichidator judiciar al SC B. SA a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În cuprinsul recursului, recurentul-reclamant a susținut că, potrivit art. 461 alin. (2) din C. proc. civ., instanța de apel era obligată să înlocuiască acele considerente din cuprinsul sentinței apelate cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate, nefiind prevăzută pentru această situație posibilitatea legală de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță.

În plus, s-a mai arătat că instanța de apel a încălcat și prevederile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., întrucât în speță nu s-a solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului. Din această perspectivă, recurentul-reclamant a învederat că, în absența unei cereri exprese de trimitere a cauzei la prima instanță, cel puțin din partea uneia dintre părți, instanța de apel era obligată să rețină dosarul pentru judecare cu evocarea fondului.

În consecință, reclamantul a susținut că instanța de apel a încălcat regulile de procedură imperative a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, conducând la casarea deciziei recurate prin aplicarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5. din C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează faptul că din considerentele deciziei atacate lipsesc propriile considerente ale instanței de apel pe care și-a întemeiat soluția de admitere a apelurilor îndreptate împotriva considerentelor sentinței, fiind astfel încălcate prevederile art. 461 alin. (2) din C. proc. civ.

O ultimă critică formulată de reclamant vizează faptul că instanța de apel nu a motivat hotărârea recurată și prin raportare la încheierile de ședință din 23 ianuarie 2015 și 20 noiembrie 2015, care fuseseră atacate, singurele mențiuni fiind în dispozitivul deciziei.

Recursul recurentei-interveniente în interesul reclamantei D. SA a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., solicitându-se admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Ploiești.

În motivarea recursului, recurenta D. SA a susținut că, prin hotărârea pronunțată, instanța de apel a încălcat dispozițiile imperative ale art. 461 alin. (2) C. proc. civ., întrucât a casat hotărârea cu trimitere spre rejudecare, deși legea prevede că într-un apel împotriva considerentelor, instanța admițând apelul, înlocuiește considerentele atacate cu propriile considerente, menținând soluția din dispozitiv - situație circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

O altă critică invocată de recurenta D. SA vizează faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază cu referire la admiterea apelului reclamantului și intervenientului în interesul reclamantului și la apelul pârâților împotriva încheierilor din data de 23.01.2015 și 20.11.2015, situație circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Un alt motiv de casare, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se referă la faptul că minuta și dispozitivul conțin dispoziții contradictorii, raportat la faptul că instanța de apel, prin dispozitivul Deciziei nr. 872/2016, a admis și apelul împotriva încheierilor prin care instanța de fond soluționase excepția lipsei calității procesuale pasive și capacității de folosință, invocată de pârâți, doar în contradictoriul cu E. SRL. Astfel, recurenta a susținut sub acest aspect că, în contradictoriu cu reclamantul și intervenienta D., pârâții au capacitate procesuală de folosință și calitate procesuală pasivă, iar în contradictoriu cu intervenienta E., pârâții nu au o astfel de capacitate/calitate, tribunalul urmând a se pronunța, în rejudecare, pe aceste excepții.

La data de 27 aprilie 2017, intimata-intervenientă SC E. SRL a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei instanței de apel pentru o nouă judecată a apelurilor.

La data de 3 mai 2017, intimații-pârâți Consiliul Local al Municipiului Târgoviște și Municipiul Târgoviște au formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursurilor, raportat la faptul că obiectul litigiului este reprezentat de o acțiune în atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006. În consecință, s-a susținut că în această situație competența de primă instanță aparține judecătorului-sindic, iar sentința primei instanțe poate fi atacată numai cu apel.

La data de 22 mai 2017, recurentul Cabinet individual de practician în insolvență "A." - lichidator judiciar al SC B. SA a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului invocată de intimații-pârâți prin întâmpinare, susținând sub acest aspect faptul că recursul promovat este o cale de atac prevăzută de lege, respectiv de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. cu aplicarea dispozițiilor art. 483 alin. (1) și (2) același cod, cu aplicarea art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat de art. I, alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016, în opinia sa nefiind incidente dispozițiile legale invocate de intimați prin întâmpinare.

La aceeași dată, a formulat răspuns la întâmpinare și recurenta D. SA, prin care a solicitat, de asemenea, respingerea excepției inadmisibilității recursurilor, susținând în esență că litigiul beneficiază de calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu art. XVIII din Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport propunându-se respingerea recursurilor, ca inadmisibile.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 septembrie 2017 a fost încuviințat raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, fiind dispusă comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 13 octombrie 2017, recurenta D. SA a depus la dosar punct de vedere asupra raportului, prin care a arătat că recursurile promovate în cauză sunt admisibile în principiu, conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) și (2) C. proc. civ. cu aplicarea art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat de art. I, alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016, dar și în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017.

Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursurilor declarate de reclamantul Cabinet individual de practician în insolvență "A." - lichidator judiciar al SC B. SA și de intervenienta D. SA, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reținând următoarele:

Recursurile pendinte au ca obiect Decizia nr. 872 din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care au fost admise apelurile declarate de reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A. - lichidator judiciar al SC B. SA, de intervenienta în interesul reclamantei D. SA - fosta SC C. SA împotriva Sentinței nr. 306 din 24 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, au fost admise apelurile pârâților Consiliul Local Târgoviște și Municipiul Târgoviște prin Primar împotriva Sentinței nr. 306 din 24 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, dar și împotriva încheierilor de ședință din data de 23 ianuarie 2015 și 20 noiembrie 2015, în contradictoriu cu intervenienta SC E. SRL.

Prin aceeași decizie, a fost anulată sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, hotărârea a cărei anulare se cere este definitivă, având în vedere că la originea exercitării recursului se află un litigiu ce are ca obiect o acțiune prin care s-a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a Consiliului Local al Municipiului Târgoviște și a Municipiului Târgoviște, în procedura insolvenței SC B. SA în scopul suportării integrale și în solidar a pasivului debitoarei fiind întemeiată pe prevederile art. 138 alin. (1) lit. a), b), c), e), j) și g) din Legea nr. 85/2006.

Conform dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

De asemenea, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevede că "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de reclamantul Cabinet individual de practician în insolvență "A." - lichidator judiciar al SC B. SA și de intervenienta D. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de reclamantul Cabinet individual de practician în insolvență "A." - lichidator judiciar al SC B. SA și de intervenienta D. SA împotriva Deciziei nr. 872 din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2018.

GGC - GV