ÎCCJ, Decizia nr. 89/2019

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din camera de consiliu de la 12 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de petenta A. privind recuzarea domnilor judecători B., C. și D..

Împotriva încheierii menționate a declarat recurs H., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2018.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului și procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat asupra următoarelor excepții: recursul este prematur introdus, nu este admisibil, este netimbrat, iar criticile formulate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 14 ianuarie 2019, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți.

Intimații Direcția Generală de Protecție Internă, Parlamentul României - Camera Deputaților și Președintele României au depus puncte de vedere la raport prin care au solicitat, în esență, admiterea excepțiilor reținute prin raport.

III. Considerentele Înaltei Curți

Analizând cererea de recurs în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată, cu prioritate față de excepțiile inadmisibilității, netimbrării și nulității căii de atac, că recursul este prematur formulat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În drept, potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Verificând în sistemul informatic ECRIS [în raport de prevederile art. 154 alin. (8) C. proc. civ..] stadiul soluționării Dosarului nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect cererea de revizuire formulată de A., E., F., G. și H., se constată că judecata acestuia a fost suspendată la data de 10 decembrie 2018, în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât revizuenții nu s-au conformat dispozițiilor instanței de judecată sub aspectul indicării, în concret, a hotărârilor împotriva cărora au formulat cererea de revizuire.

Spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, ca și aceea prin care se încuviințează recuzarea, care nu sunt supuse vreunei căi de atac, posibilitatea atacării soluției de respingere a recuzării, odată cu hotărârea prin care a fost soluționată cauza, are drept scop garantarea desfășurării normale și imparțiale a judecății, urmărind, însă, evitarea tergiversării soluționării cauzelor prin exercitarea unor asemenea căi de atac în cursul judecății.

În acest context procesual, în absența unei hotărâri prin care s-a soluționat cauza, alături de care să fie exercitată, astfel cum impun dispozițiile legale în materie, prezenta cale de atac, deși reglementată din punct de vedere legal, nu e deschisă părților pe durata judecării litigiului în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare anulată, ci doar la finalul judecății, odată cu hotărârea prin care a fost soluționată cauza.

Cum judecarea cererii de revizuire nu a fost finalizată, iar hotărârea prin care se va soluționa cererea de revizuire este definitivă [nu s-a indicat hotărârea sau hotărârile atacate cu revizuire, nici faptul că revizuirea ar fi întemeiată pe ipoteza prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., caz în care ar fi avut deschisă calea de atac a recursului, prevăzută de art. 511 alin. (6) teza a II-a C. proc. civ..], ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, prin care s-a anulat, ca netimbrată, o cerere de recuzare a completului însărcinat cu judecarea cererii de revizuire, ceea ce înseamnă că recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a anulat cererea de recuzare, înainte de soluționarea cauzei în fond, este prematur formulat.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de H. împotriva încheierii din 12 martie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de H. împotriva încheierii din 12 martie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2019.

GGC - GV