ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

31.03.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra cauze penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 28 din 20 ianuarie 2021 pronunțată de Judecătoria Beiuș s-a dispus, în baza art. 50 din C. proc. pen., cu referire la art. 567 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 568 din C. proc. pen., declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de către Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Beiuș, prin judecător delegat, având ca obiect înlocuirea/încetarea obligării la tratament medical (568 noul C. proc. pen..), privind pe intimatul A., în favoarea Judecătoriei Zalău, județul Sălaj.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Beiuș a reținut că la data de 8 decembrie 2020 s-a înregistrat pe rolul instanței sesizarea formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Beiuș, prin judecătorul delegat, prin care, în temeiul prevederilor art. 109 alin. (2) C. pen. și art. 568 din C. proc. pen., s-a solicitat înlocuirea tratamentului medical cu internarea medicală, privind pe intimatul A..

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 402 din 1 septembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă la data de 15 septembrie 2020 prin necontestare, s-a dispus înlocuirea măsurii de siguranță a internării medicale prevăzută de art. 110 C. pen., cu măsura de siguranță medicală a obligării la tratament medical, prevăzută de art. 109 C. pen.

Din analiza conținutului înscrisurilor depuse la dosar instanța a constatat că intimatul A., are domiciliul în jud. Sălaj.

Potrivit datelor inserate în adresa nr. x/3 decembrie 2020 emisă de Spitalul Județean de Urgentă Zalău, către Direcția de Sănătate Publică a județului Sălaj, instanța a reținut faptul că intimatul A. nu s-a prezentat pentru evaluare și prescrierea tratamentului de specialitate.

Față de această situație de fapt, pentru soluționarea excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Beiuș, invocată în cauză, instanța a reținut incidența următoarelor dispoziții legale cuprinse în C. proc. pen. - Legea nr. 135/2010 actualizată:

Art. 566 - Obligarea la tratament medical:

(1) Măsura de siguranță a obligării la tratament medical luată printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv și a copiei de pe raportul de expertiză medico-legală autorității de sănătate publică din județul pe teritoriul căruia locuiește persoana față de care s-a luat această măsură. Autoritatea de sănătate publică va comunica de îndată persoanei față de care s-a luat măsura obligării la tratament medical unitatea sanitară la care urmează să efectueze tratamentul.

Art. 567 - Obligațiile în legătură cu tratamentul medical

(1) Unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligată să comunice instanței:

a) dacă persoana obligată la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul;

b) dacă persoana obligată la tratament se sustrage de la efectuarea tratamentului după prezentare;

c) dacă, din cauza înrăutățirii stării de sănătate a persoanei față de care s-a luat măsura obligării la tratament medical, este necesară internarea medicală;

d) dacă, datorită ameliorării stării de sănătate a persoanei față de care s-a luat măsura de siguranță a obligării la tratament medical, efectuarea tratamentului medical nu se mai impune.

(2) În cazul când unitatea sanitară nu se află în circumscripția instanței care a dispus executarea, comunicarea prevăzută la alin. (1) lit. b) - d) se face judecătoriei în a cărei circumscripție se află unitatea sanitară.

Art. 568 - Înlocuirea sau încetarea obligării la tratament medical

(1) Primind comunicarea, instanța de executare sau instanța prevăzută la art. 567 alin. (2) dispune internarea medicală, în situațiile prevăzute la art. 567 alin. (1) lit. a) și b), iar în situațiile prevăzute la art. 567 alin. (1) lit. c) și d) efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la starea de sănătate a persoanei față de care este luată măsura de siguranță.

Judecătoria Beiuș a susținut că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 567 alin. (2) și art. 568 din C. proc. pen., rezultă că în ipoteza în care unitatea sanitară la care se impune efectuarea tratamentului medical nu se află în circumscripția instanței care a dispus executarea competența de soluționare a sesizării având ca obiect înlocuirea sau încetarea măsurii de siguranță revine judecătoriei în a cărei circumscripție se află unitatea sanitară, chiar și în situația în care măsura de siguranță a fost aplicată de o instanță superioară.

În cauza de față, s-a arătat că unitatea sanitară la care intimatul urma să efectueze tratamentul medical ambulatoriu este Spitalul Județean de Urgență Zalău, unitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Zalău, județul Sălaj.

Prin Sentința penală nr. 100 din 12 martie 2021 pronunțată de Judecătoria Zalău, în baza art. 568 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 567 alin. (1) lit. a) și art. 2 din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Zalău.

În baza art. 47 alin. (3) și (4) din C. proc. pen., art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 35 alin. (2) din C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cererii de înlocuire a tratamentului medical cu internarea medicală, privind pe intimatul A., în favoarea Judecătoriei Beiuș.

În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță ierarhic superioară comună Judecătoriei Zalău și Judecătoriei Beiuș în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Zalău a arătat că Judecătoria Beiuș are calitate de instanță de executare, în conformitate cu dispozițiile art. 566 din C. proc. pen., în legătură cu obligarea la tratament medical a intimatului A., având domiciliul în jud. Sălaj.

Judecătoria Zalău a reținut că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 567 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 568 din C. proc. pen., rezultă că, în ipoteza în care unitatea sanitară la care se impune efectuarea tratamentului medical nu se află în circumscripția instanței care a dispus executarea, competența de soluționare a sesizării având ca obiect înlocuirea sau încetarea măsurii de siguranță revine judecătoriei în a cărei circumscripție se află unitatea sanitară, doar în situațiile prevăzute de art. 567 alin. (1) lit. b) - d) din C. proc. pen., respectiv doar pentru ipoteza în care persoana obligată la tratament se sustrage de la efectuarea tratamentului după prezentare; dacă, din cauza înrăutățirii stării de sănătate a persoanei față de care s-a luat măsura obligării la tratament medical, este necesară internarea medicală; sau dacă, datorită ameliorării stării de sănătate a persoanei față de care s-a luat măsura de siguranță a obligării la tratament medical, efectuarea tratamentului medical nu se mai impune, iar nu și în situația prevăzută de art. 567 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., când persoana obligată la tratament s-a prezentat (sau nu s-a prezentat deloc), prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 568 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 567 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.), pentru a urma tratamentul.

S-a menționat că, în același sens s-a exprimat, în mod constant, și doctrina (M. Udroiu - Procedură penală, Partea specială, Ed. C.H.Beck, ed. 5, București, 2018, pag. 714 și M. Udroiu, L. Postelnicu, C. Meceanu, ș.a. - C. proc. pen., Comentariu pe articole, Ed. C.H.Beck, ed. 3, București, 2020, pag. 2.876) competența instanței de executare, în situația prevăzută de art. 567 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., fiind una exclusivă.

A mai reținut instanța că, potrivit adresei nr. x/3 decembrie 2020 emise de Spitalul Județean de Urgentă Zalău, către Direcția de Sănătate Publică a județului Sălaj și potrivit răspunsului la adresa Judecătoriei Zalău nr. x/9 martie 2021 emisă de Spitalul Județean de Urgență Zalău, rezultă că intimatul A. nu s-a prezentat deloc pentru evaluare și prescrierea tratamentului de specialitate.

În raport de aceste considerente, instanța a arătat că, în mod greșit, instanța de executare, respectiv Judecătoria Beiuș, a reținut incidența, în prezenta cauză, a cazului prevăzut de art. 567 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., ipoteză în care intimatul ar fi trebuit să se prezinte la unitatea spitalicească cel puțin o dată, iar după prescrierea și începerea tratamentului, să se sustragă de la acesta și, pe cale de consecință, în mod greșit instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Beiuș, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău, ca instanță în circumscripția căreia se află Spitalul Județean de Urgență Zalău, unitate sanitară în cadrul căreia trebuia efectuat tratamentul medical.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 24 martie 2021 fiind fixat termen de judecată la data de 31 martie 2021, cu citarea intimatului A. și cu asigurarea apărării obligatorii.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Zalău și Judecătoria Beiuș, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza privind pe intimatul A. este Judecătoria Beiuș, pentru următoarele considerente:

Referitor la obligațiile în legătură cu tratamentul medical, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 567 alin. (1) din C. proc. pen., unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligată să comunice instanței:

a) dacă persoana obligată la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul;

b) dacă persoana obligată la tratament se sustrage de la efectuarea tratamentului după prezentare;

c) dacă, din cauza înrăutățirii stării de sănătate a persoanei față de care s-a luat măsura obligării la tratament medical, este necesară internarea medicală;

d) dacă, datorită ameliorării stării de sănătate a persoanei față de care s-a luat măsura de siguranță a obligării la tratament medical, efectuarea tratamentului medical nu se mai impune.

Conform alin. (2) din cuprinsul aceluiași articol, în cazul când unitatea sanitară nu se află în circumscripția instanței care a dispus executarea, comunicarea prevăzută la alin. (1) lit. b) - d) se face judecătoriei în a cărei circumscripție se află unitatea sanitară.

Potrivit art. 568 alin. (1) din C. proc. pen., primind comunicarea, instanța de executare sau instanța prevăzută la art. 567 alin. (2) dispune internarea medicală, în situațiile prevăzute la art. 567 alin. (1) lit. a) și b), iar în situațiile prevăzute la art. 567 alin. (1) lit. c) și d) efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la starea de sănătate a persoanei față de care este luată măsura de siguranță.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale mai sus invocate rezultă că înlocuirea măsurii obligării la tratament medical cu măsura internării medicale, în ipoteza în care persoana obligată la tratament nu s-a prezentat pentru a urma tratamentul la care a fost obligat, se dispune de instanța de executare (competență teritorială exclusivă), iar în situația sustragerii de la efectuarea tratamentului medical sau în cazul înrăutățirii stării de sănătate a persoanei față de care s-a luat măsura obligării la tratament medical, înlocuirea se dispune fie de instanța de executare, fie de instanța în a cărei circumscripție se află unitatea sanitară (competență teritorială alternativă).

Analizând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, prin Sentința penală nr. 402 din 1 septembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr. x/2020 s-a dispus, față de intimatul A. înlocuirea măsurii de siguranță a internării medicale ce a fost aplicată față de acesta prin Sentința penală nr. 372/2019 a Judecătoriei Beiuș, pronunțată în dosarul nr. x/2019 cu măsura obligării la tratament medical ambulatoriu, conform art. 109 C. pen..

Potrivit adresei nr. x din 3 decembrie 2020 Spitalul Județean de Urgență Zalău a informat Direcția de Sănătate Publică Sălaj despre faptul că pacientul A. nu s-a prezentat la Centrul de Sănătate Mintală din cadrul Spitalului Județean de Urgență Zalău.

Această împrejurare a fost adusă la cunoștință de către Direcția de Sănătate Publică Sălaj, prin adresa din 3 decembrie 2020, Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Beiuș, care prin cererea înregistrată la data de 8 decembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Beiuș, a solicitat înlocuirea tratamentului medical cu internarea medicală a numitului A., în conformitate cu dispozițiile art. 568 din C. proc. pen. raportat la art. 109 alin. (2) C. pen.

Deopotrivă, se observă din cuprinsul adresei nr. x din 9 martie 2021, emisă de Spitalul Județean de Urgență Zalău, că numitul A. nu s-a prezentat niciodată la Centrul de Sănătate Mintală, în vederea urmării tratamentului medical, la care este obligat.

Față de situația de fapt reținută în cele de mai sus, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 567 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât intimatul A. nu s-a prezentat niciodată pentru urmarea tratamentului dispus prin Sentința penală nr. 402 din 1 septembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr. x/2020, împrejurare în raport de care instanța de executare, în speță Judecătoria Beiuș, este competentă să soluționeze cererea de înlocuire a măsurii obligării la tratamentul medical cu internarea medicală a intimatului A., având în vedere dispozițiile art. 567 alin. (2) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei privind pe intimatul A. în favoarea Judecătoriei Beiuș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (3) și alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu vor rămâne în sarcina statului.