ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1857/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 20 din 14 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 225 R din data de 14 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 1169 din 17 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de recurentul A. împotriva deciziei nr. 20 din 14 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei nr. 1169 din 17 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a formulat contestație în anulare revizuentul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 26 iunie 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului de judecată nr. 6.

Contestatorul-revizuent A. a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de revizuire a sentinței civile nr. 219 din 02 mai 2017 a Judecătoriei Lehliu-Gară.

Cu referire la situația de fapt dedusă judecății, astfel cum a fost expusă pe larg în cuprinsul contestației în anulare, contestatorul-revizuent și-a exprimat nemulțumirile legate de modul de soluționare a cererii de revizuire ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Lehliu-Gară.

Contestația în anulare nu a fost motivată în drept.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea căii extraordinare de atac a contestației în anulare prin prisma art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, reține următoarele:

Contestația în anulare poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1), (2) și (3) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din același cod, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de men’iunile din dispozitivul ei .

În același sens, dispozițiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. stipulează că:

"Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată."

Prin contestația în anulare dedusă judecății, s-a solicitat anularea deciziei nr. 1169 din 17 iunie 2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de recurentul A. împotriva deciziei nr. 20 din 14 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

În context, Înalta Curte constată că, prin decizia a cărei anulare se solicită, a fost soluționată cererea de revizuire, formulată de aceeași parte, împotriva unei decizii pronunțate în recurs în complet de filtru, soluționată în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac (...)."

Textul de lege evocat stabilește că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunțate de instanța supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins pentru neîndeplinirea unei cerințe formale sau de admisibilitate pe care acesta trebuie să o întrunească.

Prin urmare, nefiind supusă niciunei căi de atac, se reține că hotărârea instanței de recurs pronunțată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

În sistemul de drept românesc mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Or, recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Așadar, în cauză, hotărârea pronunțată de Înalta Curte într-o cerere de revizuire al cărei obiect l-a constituit o decizie pronunțată în recurs, în procedura de filtru, care nu era supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1169 din 17 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1169 din 17 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2020.