ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1539/2020

Ședința publică din data de 16 iulie 2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1734 din 10 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în procedura de filtrare a recursului, prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 19 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 425 din 13 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva deciziei nr. 1734 din 10 octombrie 2019 a aceleiași instanțe.

Revizuentul A. a atacat cu revizuire decizia nr. 425 din 13 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin decizia nr. 917 din 20 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva deciziei nr. 425 din 13 februarie 2020 a aceleiași instanțe.

La 19 iunie 2020, petentul A. a exercitat calea de atac a revizuirii împotriva deciziei nr. 917 din 20 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, invocând incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, petentul a susținut, în esență, că decizia atacată, care i-a fost comunicată la 18 iunie 2020, nu este semnată de cei angajați în înfăptuirea actului de justiție, fiind astfel incidente dispozițiile art. 426 alin. (5) și art. 427 C. proc. civ. și ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menționat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Astfel, revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de normele legale mai sus menționate. În caz contrar, se încalcă principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În cauză, obiectul cererii de revizuire pendinte este reprezentat de decizia nr. 917 din 20 mai 2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 425 din 13 februarie 2020 a aceleiași instanțe.

Prin această din urmă decizie a fost soluționată o altă cerere de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1743 din 10 octombrie 2019 a aceleiași instanțe.

Înalta Curte observă că, prin decizia nr. 1743 din 10 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 19 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

În acest context, Înalta Curte reține că, prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare.

Față de această stipulație legală, precum și în raport de dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., se constată că este inamisibilă revizuirea formulată împotriva unei decizii pronunțate în procedura de filtru.

Având în vedere că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu este supusă niciunei căi de atac, fiind pronunțată în calea de atac a revizuirii formulate împotriva unei decizii date tot în calea de atac a revizuirii unei hotărâri pronunțate în procedura de filtrare a recursului, pentru care dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu au reglementat posibilitatea exercitării vreunei căi de atac (ordinare sau extraordinare), rezultă că decizia nr. 917 din 20 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 917 din 20 mai 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 917 din 20 mai 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iulie 2020.