ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 944/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 944/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 21 mai 2020
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Hotărârea recurată
Prin încheierea din 28 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de lipsa părții de la dezbateri și de faptul că nu s-a cerut judecata în lipsă, a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva încheierii din 3 decembrie 2019, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii din 28 ianuarie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, petentul A. a formulat cerere de revizuire la 12 februarie 2020.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la aceeași dată, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8
Fiind înregistrată inițial ca și cerere de revizuire, prin rezoluția din 13 februarie 2020, s-a acordat termen pentru soluționarea acesteia la 5 martie 2020.
Prin încheierea din 5 martie 2020, pronunțată în prezentul dosar, Înalta Curte, în raport de pretenția formulată de petent, prin care a solicitat, de fapt, admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 28 ianuarie 2020, pronunțate de această instanță în dosarul nr. x/2019, în baza dispozițiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., a calificat calea de atac exercitată ca fiind recurs și a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) din acest act normativ, acordând termen în ședință publică, la 21 mai 2020, pentru analiza admisibilității căii de atac.
Procedura de filtru
Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, reținându-se incidența dispozițiilor art. 414 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., s-a constatat că încheierea din 28 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, nu este susceptibilă de recurs.
În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat recurentului pentru a formula, în scris, un punct de vedere.
La 17 martie 2020, recurentul a depus o cerere prin care a susținut că atacă cu revizuire raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.
La termenul de judecată stabilit pentru analiza admisibilității în principiu a recursului, 21 mai 2020, în raport de cererea formulată de recurent și de dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., care stipulează că, în ceea ce privește raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra acestuia, Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (4) din acest act normativ, a calificat calea de atac exercitată ca fiind punct de vedere la raport.
Totodată, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 414 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând recursul din perspectiva excepției inadmisibilității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Conform art. 414 alin. (1) C. proc. civ., "Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."
Art. 634 alin. (1) pct. 1 din același act normativ prevede că sunt hotărâri definitive, "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".
În cauză, recursul vizează încheierea din 28 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, prin care, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva încheierii din 3 decembrie 2019, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019.
Având în vedere că suspendarea judecării cererii de revizuire a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, Înalta Curte, constată că, potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., încheierea atacată nu are deschisă calea de atac a recursului, întrucât nu există o instanță ierarhic superioară care să o soluționeze.
Or, admisibilitatea unei căi de atac și, implicit, inițierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, constatând că recursul nu este admisibil, încheierea din 28 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019 având caracter definitiv, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 28 ianuarie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2020.