ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4803/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4803/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
de competență de față, constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a
contravenției din 11 ianuarie 2012 a fost sancționată contravenienta M.A.
pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) din
O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 11 ianuarie 2012 a circulat
fără a deține rovinietă valabilă pe Autostrada A2 km 12+450m, Glina, județul
Ilfov.
Prin plângerea
înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 5 februarie 2012,
contravenienta a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare
și sancționare a contravenției întocmit de Compania Națională de Autostrăzi și
Drumuri Naționale din România SA - C.
Judecătoria Cornetu,
prin încheierea din 19 martie 2013 a dispus scoaterea cauzei de pe rolul
instanței și, în temeiul art. 23 alin. (4) raportat la art. 3 din Legea 2/2013,
a trimis dosarul pe cale administrativă, spre competentă soluționare,
Judecătoriei Brăila.
Pentru a hotărî
astfel, a reținut că, în aplicarea dispozițiilor art. 10
1
din O.G.
nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, este
competentă judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul
contravenientul.
Judecătoria Brăila,
secția civilă, prin Sentința nr. 4843 din 21 iunie 2013 a admis excepția
necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării plângerii
contravenționale în favoarea Judecătoriei Cornetu. Constatând ivit conflictul
negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție,
pentru pronunțarea regulatorului de competență.
A reținut, în esență,
că Legea nr. 2/2013, care a modificat art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002
se aplică numai plângerilor formulate și înregistrate după intrarea în vigoare
a legii.
Cu privire la
conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în
baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte
reține următoarele:
În drept, potrivit
dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravențiilor, competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal
de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei
în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Potrivit
dispozițiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de
utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravențiilor prevăzute la
art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor.
Prin dispozițiile
art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispozițiile art. 10 din O.G. nr.
15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 10
1
, potrivit căruia:
"prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea,
însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce
la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul
contravenientul."
Dispozițiile art. 10
1
mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispozițiile
Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ.
1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii
norme de competență, nu și celor în curs de soluționare.
Soluția se impune și
în raport de interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor
tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care
se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului
administrativ și fiscal (nu și în materia contravențională) și cu indicarea
instanțelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și curțile
de apel.
În cauza supusă
analizei, se constată că plângerea contravențională a fost înregistrată pe
rolul unei judecătorii, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, anume la data de 5
februarie 2012, caz în care competența materială de soluționare revine,
potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 coroborat cu ale art. 32
alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripție a fost
săvârșită contravenția.
Cum, contravenția a
fost săvârșită în localitatea Glina, județul Ilfov aflată în circumscripția
Judecătoriei Cornetu acestei instanțe îi revine competența de soluționare a
cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 octombrie 2013.
Procesat
de GGC - NN