ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4766/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4766/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28
februarie 2011 la Tribunalul Hunedoara reclamanta P.A. a contestat în
contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Casa de pensii a
Ministerului Apărării Naționale - Casa sectorială de pensii Decizia de
pensionare nr. 75419 din 31 decembrie 2010 solicitând să se dispună menținerea
drepturilor de pensie stabilite anterior prin decizia din 6 august 2004,
obligarea pârâtei la plata diferenței dintre cele două pensii și dobânzi
legale, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Hunedoara
prin Sentința civilă nr. 1203/LM din 30 mai 2011 a admis excepția necompetenței
teritoriale a instanței, invocată din oficiu, declinând competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a se pronunța
astfel instanța a reținut că instanța competentă se stabilește potrivit Legii
nr. 19/2000, lege în vigoare la data emiterii deciziei contestate. Potrivit
art. 156 din Legea nr. 19/2000 cererile îndreptate împotriva CNPAS sau
împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se
adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
pârâtul. În dosarul de față cererea nu este îndreptată împotriva CNPAS sau
împotriva casei teritoriale de pensii.
Astfel învestit,
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,
prin Sentința civilă nr. 7005 din 28 iunie 2013 a admis excepția necompetenței
teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența în
favoarea Tribunalului Hunedoara și, constatând ivit conflictul negativ de
competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea
soluționării conflictului.
În motivarea soluției
sale Tribunalul București a reținut că art. 156 din Legea nr. 19/2000 prevede
că "Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale
de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul
sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
În art. 154 din Legea
nr. 263/2010 se prevede: "(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP, a
caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se
adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul
reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
Legea nr. 19/2000 a
fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 respectiv la 1
ianuarie 2011, astfel că Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a
abrogat.
Art. 727 C. proc.
civ. arată că "Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la
dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va
socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le
înlocuiesc".
Normele de procedură
civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.
Este adevărat că
Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile Codului de procedură
civilă, dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură.
O lege abrogată nu
poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de
noua lege.
S-a reținut că este
aplicabilă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, adică
Legea nr. 263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art.
156 din Legea nr. 19/2000.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de
competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția
aceleiași curți de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. -
stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Hunedoara pentru considerentele ce succed:
În stabilirea
instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se
stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul
introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a
pensiei.
Astfel, este adevărat
că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei
anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva CNPAS sau
împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri
adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau
sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în
vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost
abrogate expres.
Prin urmare, la data
sesizării instanței, respectiv 28 februarie 2011, erau în vigoare prevederile
art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora "(1) Cererile îndreptate
împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii
sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are
domiciliul sau sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri
se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau
sediul pârâtul".
Prevederile potrivit
cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul
reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al
textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.
Trebuie precizat
totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus
noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de
drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din
Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și
Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale
căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de
Guvern.
În ceea ce privește
aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după
intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza
legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.
(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii
noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv
proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor
silite începute sub acea lege.
Față de
considerentele expuse, având în vedere că reclamanta P.A. are domiciliul în
Hunedoara competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine
Tribunalului Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 octombrie 2013.
Procesat
de GGC - NN