ÎCCJ, Decizia nr. 255/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1624 din 12 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 13 mai 2019 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut, în esență, că, prin încheierea recurată, instanța de judecată în mod corect a dispus suspendarea judecății, reținând cu just temei faptul că niciuna dintre părțile litigiului nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, așa cum impun dispozițiile citate ale art. 223 alin. (3) teza finală C. proc. civ., precum și cele ale art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală din același cod.

Împotriva deciziei nr. 1624 din 12 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, A. a formulat aceeași cale de atac, a recursului.

Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) și art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii extraordinare de atac formulate.

Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În cauză, recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive, prin care o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unei cereri de recurs.

Or, conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Decizia nr. 1624 din 12 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ce face obiectul recursului, este o hotărâre pronunțată chiar în calea de atac a recursului, fiind definitivă.

Cum hotărârea atacată nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, conform art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nu poate forma obiectul căii de atac formulate în cauză, întrucât recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale și legale citate mai sus, prin raportare la principiul legalității căii de atac reglementate de norma procesuală.

Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepția inadmisibilității este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 1624 din 12 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2020.