ÎCCJ, Decizia nr. 241/2020

Asupra căii de atac de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2364 din 8 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2350 din 6 decembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, a declarat apel A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020.

În dosarul nr. x/2020, intimatul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la 16 octombrie 2020, prin care invocă excepția inadmisibilității căii de atac, în raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât decizia recurată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi atacată cu recurs sau apel. În subsidiar, se invocă excepția nulității apelului, întrucât nu întrunește cerințele prevăzute de art. 470 din C. proc. civ., în sensul că nu cuprinde mențiuni cu privire la hotărârea atacată și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și dezvoltarea lor.

La termenul de judecată din 7 decembrie 2020, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra recalificării căii de atac exercitate în cauză și asupra excepțiilor invocate de intimatul Ministerul Afacerilor Interne.

Conform celor consemnate în încheierea de la termenul respectiv, instanța a amânat pronunțarea la 14 decembrie 2020, pentru a da posibilitatea titularului căii de atac să își exercitate în mod efectiv dreptul la apărare, prin depunerea de concluzii scrise.

Titularul căii de atac, A., a formulat concluzii scrise, înregistrate la dosar la 14 decembrie 2020, prin care expune critici cu privire la diverse situații de fapt și de drept, fără a combate excepțiile invocate de intimatul Ministerul Afacerilor Interne.

II. Considerentele Înaltei Curți

În temeiul art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., calea de atac exercitată sub denumirea de "apel" este recalificată de instanță ca fiind recurs, având în vedere că, potrivit art. 97 din C. proc. civ. și art. 24 din Legea nr. 304/2004, Completul de 5 judecători în materie civilă are competența de a judeca recursuri, iar nu apeluri.

În temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, pentru considerentele arătate în continuare, este întemeiată excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul Ministerul Afacerilor Interne, excepție de procedură ce face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei.

Așa cum rezultă din expunerea de la pct. 1, hotărârea atacată cu recurs este o hotărâre pronunțată în soluționarea unei cereri de recurs, fiind o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Or, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

În ceea ce privește competența completurilor de 5 judecători în materie civilă, art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul următor:

"Art. 24. - (1) Completele de 5 judecători [...] soluționează cauzele în materie disciplinară potrivit legii și alte cauze date în competența lor prin lege.

(2) Completurile de 5 judecători soluționează și recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de un alt complet de 5 judecători."

În aceste condiții, hotărârea atacată nu este supusă recursului în condițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., art. 24 din Legea nr. 304/2004 ori altor dispoziții legale.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului constituțional referitor la folosirea căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituție, conform căruia "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", și, corelativ, a principiului legalității căii de atac, reglementat prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Recalifică cererea de apel formulată de A., ca fiind cerere de recurs împotriva Deciziei nr. 2364 din 8 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2364 din 8 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2020.