ÎCCJ, Decizia nr. 237/2020

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea ce formează obiectul recursului Prin Decizia nr. 1276 din 11 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 574 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2018. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite cerințele motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât nu este îndeplinită condiția identității de părți în litigiile în care au fost pronunțate hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuentei.

Astfel, verificarea celor două hotărâri pretins potrivnice relevă faptul că, deși au fost date în litigii având același obiect - pretenții decurgând din drepturi salariale - și aceeași cauză (întemeiate pe aceleași prevederi legale), procesele au fost purtate între părți diferite. 2. Recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate în revizuire Împotriva deciziei menționate la pct. 1 revizuenta A. a exercitat calea de atac intitulată "cerere de rejudecare la completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform Hotărârii civile nr. 1276/2019 privind dosarul nr. x/2019", înregistrată ca recurs pe rolul Completului de 5 judecători sub nr. x/2020, în cuprinsul căreia sunt reluate ad litteram susținerile din cererea de revizuire soluționate prin decizia atacată.

II. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018 În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 31 iulie 2018, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

III. Procedura de filtrare Recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți, au fost urmate procedura de pregătire a dosarului și procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. Prin încheierea din 2 noiembrie 2020, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți. Raportul a fost comunicat părților la 9 noiembrie 2020, conform dovezilor de comunicare atașate la dosar. Recurenta a formulat punct de vedere asupra raportului, înregistrat la dosar la 17 noiembrie 2020, prin care combate concluzia din raport referitoare la sancțiunea nulității recursului și formulează critici cu privire la hotărârea recurată, precum și argumente pe fondul cauzei, solicitând admiterea recursului.

IV. Considerentele Înaltei Curți Examinând admisibilitatea recursului în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se constată că cererea de recurs nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., deoarece criticile formulate reprezintă o reluare ad litteram a cererii de revizuire, nefiind formulată nicio critică referitoare la soluția și considerentele deciziei pronunțate în revizuire, ce formează obiectul prezentului recurs. În aceste condiții, reiterarea criticilor din revizuire echivalează cu lipsa motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, situație în care este incidentă sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc.

civ. Este adevărat că, în cuprinsul punctului de vedere asupra raportului, înregistrat la dosar la 17 noiembrie 2020, recurenta combate concluzia din raport referitoare la sancțiunea nulității recursului și formulează critici cu privire la hotărârea recurată, precum și argumente pe fondul cauzei. Însă, conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs", iar, potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)". În condițiile în care hotărârea ce formează obiectul recursului a fost comunicată recurentei la 3 februarie 2020, termenul de 30 zile de la comunicare, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc.

civ. pentru exercitarea și motivarea recursului, s-a împlinit la 5 martie 2020. Astfel, criticile formulate de recurentă prin punctul de vedere asupra raportului, înregistrat la dosar la 17 noiembrie 2020, în cuprinsul căruia formulează critici cu privire la decizia atacată, nu pot fi luate în considerare ca motivare a recursului în termenul de recurs, fiind incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., completul de filtru va constata nul recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1276 din 11 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019. Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2020.