CERNETCHI v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 18675/04

depusă de Vera CERNEȚCHI

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 30 septembrie 2008, în cadrul unei camere compuse din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Ján Šikuta,

Mihai Poalelungi,

Nebojša Vučinić,

judecători,

și

Fatoș Aracı,

Grefier adjunct al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 23 aprilie 2004,

Având în vedere declarațiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dna Vera Cernețchi, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1951 și care locuiește în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Andrei Briceac, avocat din Corjova. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir

Grosu.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

Reclamantul a fost angajat al Departamentului Vamal („Departamentul”). În anul 2002, el s-a pensionat. Din 7 martie 2002, el a solicitat fostului său angajator să-i calculeze și să-i plătească pensia, însă fără succes. Prin urmare, la 26 iulie 2002, el a inițiat proceduri judiciare împotriva Departamentului.

Printr-o hotărâre judecătorească din 2 septembrie 2002, Curtea de Apel a hotărât în favoarea reclamantului și a obligat Departamentul să-i calculeze și să-i plătească pensia. Hotărârea nu a fost contestată și a devenit irevocabilă și executorie. La aceeași dată, Curtea de Apel a emis un titlu executoriu, care a fost transmis unui executor judecătoresc la 1 octombrie 2002.

La 2 martie 2003, executorul judecătoresc l-a informat pe reclamant că Departamentul nu putea să execute decizia din 2 septembrie 2002, deoarece nu era adoptată metodologia de calcul a pensiei reclamantului.

Deoarece directorul Departamentului nu s-a conformat deciziei din 2 septembrie 2002, executorul judecătoresc a inițiat proceduri contravenționale împotriva acestuia. Printr-o hotărâre din 6 mai 2003, Judecătoria sectorului Centru l-a găsit vinovat pe directorul Departamentului de comiterea contravenției administrative – neexecutarea din neglijență a unei decizii judecătorești definitive – și l-a amendat cu 1,800 lei moldovenești (MDL) (112

euro (EUR) la acea dată).

Printr-o scrisoare din 21 iunie 2004, care a fost înregistrată la oficiul de executare la 5 iulie 2004, Departamentul a informat oficiul că hotărârea pronunțată în favoarea reclamantului nu putea fi executată, deoarece la 14 noiembrie 2003 Parlamentul a adoptat o nouă lege, potrivit căreia pensiile foștilor angajați ai Departamentului urmau a fi calculate și plătite de Casa teritorială de asigurări sociale (

„

Casa de asigurări”). La aceeași dată, executorul l-a informat pe reclamant că departamentul de executare va executa hotărârea judecătorească pronunțată în favoarea reclamantului imediat după adoptarea metodologiei de calcul a pensiei.

Între timp, la o dată nespecificată în 2004, reclamantul a solicitat Casei de asigurări să-i calculeze și să-i plătească pensia. După ce la 25 februarie 2004 Casa de asigurări i-a respins cererea, reclamantul a inițiat proceduri judiciare împotriva acesteia la Curtea de Apel Chișinău. Pe când procedura judiciară era pendinte, la 22 aprilie 2004, Comisia parlamentară pentru protecție socială a expediat Departamentului și Casei de asigurări o notă explicativă privind calcularea și plata pensiilor foștilor angajați ai Departamentului, menționând,

inter alia

, următoarele:

„Luând în considerație faptul că instanțele judecătorești au adoptat treizeci și nouă de hotărâri prin care Departamentul a fost obligat să calculeze și să plătească pensiile foștilor săi angajați, acestea trebuie executate, deoarece, potrivit articolului 20 al Constituției, executarea hotărârilor judecătorești este obligatorie. ...”

Printr-o scrisoare din 10 mai 2004, Casa de asigurări l-a informat pe reclamant că i-a calculat pensia și că aceasta îi va fi plătită începând cu 25 decembrie 2003, fapt care l-a determinat pe reclamant să renunțe la acțiunea sa depusă împotriva Casei de asigurări. Cu toate acestea, reclamantul a solicitat Curții de Apel să-i plătească o compensație pentru prejudiciul moral cauzat ca urmare a plății întârziate a pensiei sale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2004, pretențiile reclamantului privind compensarea prejudiciului moral au fost respinse, iar examinarea restului procedurii a fost sistată. Reclamantul a depus recurs.

Printr-o decizie irevocabilă din 20 octombrie 2004, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul acestuia.

La 20 ianuarie 2004, Casa de asigurări l-a informat pe reclamant despre calcularea restanțelor la pensia sa pentru perioada 2 martie 2002 - 24 decembrie 2003, precum și despre plata în folosul acestuia a sumei de MDL 13,244.04 (EUR

811.46).

La 1 decembrie 2006, reclamantul a informat Curtea că el a primit pensia sa.

PRETENȚII

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției și articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, de executarea întârziată a hotărârii judecătorești din 2 septembrie 2002.

De asemenea, el a pretins că executarea întârziată a hotărârii judecătorești definitive pronunțată în favoarea sa a încălcat drepturile sale garantate de articolele 8 și 14 ale Convenției.

ÎN DREPT

La 31 iulie 2008, Guvernul a informat Curtea că, la aceeași dată, părțile au semnat un acord de reglementare amiabilă a cauzei. El a prezentat Curții o copie a acordului, potrivit căruia Guvernul s-a obligat să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la adoptarea de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol, echivalentul în valută națională a sumei de EUR 300 cu titlu de prejudiciu material, EUR 1,100 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 800 cu titlu de costuri și cheltuieli. Guvernul a solicitat Curții să scoată cererea de pe rol.

La 2 august 2008, și reclamantul a informat Curtea despre semnarea acordului de reglementare amiabilă a cauzei în condițiile menționate mai sus și a solicitat Curții să înceteze examinarea cererii.

Printr-o scrisoare din 8 septembrie 2008, reclamantul a confirmat acceptarea condițiilor acordului din 31 iulie 2008; totuși, el a informat Curtea că, din cauza deprecierii ulterioare a ratei de schimb, el dorea plata sumelor menționate mai sus în valuta națională la rata de schimb aplicabilă la 31 iulie 2008.

Curtea ia notă de caracterul benevol al acordului la care au ajuns părțile, care implică,

inter alia,

acceptarea de către ambele părți a eventualei fluctuații a ratelor de schimb valutar între data semnării acordului de reglementare amiabilă a cauzei și data plății de către Guvern a sumelor menționate mai sus. La această ultimă etapă de negocieri, reclamantul nu mai poate să modifice prevederile acordului pe care l-a încheiat benevol cu Guvernul. Prin urmare, Curtea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției).

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

Fatoș Aracı

Nicolas Bratza

Grefier adjunct

Președinte