ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4064/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

plângerea înregistrată la data de 22 februarie 2012 la Judecătoria Brezoi

reclamanta M.D.S., a contestat procesul

verbal de constatare a contravenției din 31 ianuarie 2012 emis de C.N.A.D.N.R. SA,

Centrul de studii tehnice rutiere și informatică.

Reclamanta a arătat că prin procesul-verbal

cu numărul de mai sus a fost sancționată cu amendă contravențională și obligarea

la plata tarifului de despăgubire, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției

prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, respectiv faptul că în data

de 16 august 2011, pe raza localității S., județul Vâlcea, vehiculul său a circulat

fără rovinietă valabilă.

Judecătoria Brezoi,

prin sentința civilă nr. 1309 din 18 martie

2013, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Sibiu.

S-a reținut că sunt incidente dispozițiile

art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului

de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România astfel cum a fost modificată

prin Legea nr. 2/2013: „plângerea însoțită de copia procesului verbal de constatare

a contravenției se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul contravenientul”, iar contravenienta își are domiciliul în municipiul

Sibiu.

Judecătoria Sibiu, prin sentința civilă

nr. 2945 din 25 aprilie 2013,

și-a

declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Brezoi reținând că prin

procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 31 ianuarie 2012

s-a reținut în sarcina petentei faptul că la data de 16 august 2011 ora 19:46, pe

raza localității S., județul Vâlcea, vehiculul aparținând petentei a circulat fără

a deține rovinietă valabilă, contravenție prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 15/2002, petenta fiind sancționată cu aplicare unei amenzi contravenționale

de 750 RON potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 și obligată

să achite tariful de despăgubire conform dispozițiilor art 8 alin. (3) din O.G.

nr. 15/2002;

S-a mai reținut că, deși competența în

materia contravențiilor prevăzute de O.G. nr. 15/20025 a fost modificată prin

art. III din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., fiind competentă judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul contravenientul, conform art. 10 din O.G. 15/2002, totuși aceste

dispoziții sunt aplicabile plângerilor contravenționale introduse ulterior intrării

în vigoare a acestei modificări, respectiv începând cu data de 15 februarie 2013.

Conform art. 24 din noul C. proc. civ. „dispozițiile legii noi de procedură se aplică

numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”,

iar conform art. 25 alin. (2) din noul C. proc. civ. „procesele în curs de judecată

la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate

de acele instanțe, potrivit legii sub care au început”.

În această materie se aplică regula, iar

nu excepțiile indicate în art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013.

În consecință plângerile contravenționale

rămân supuse legilor procedurale privind competența în vigoare la data introducerii

plângerilor, acțiunea fiind introdusă la data de 22 februarie 2012.

Constatând intervenit conflictul negativ

de competență a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal

învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe,

care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel, în conformitate cu

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea JudecătorieiBrezoi

pentru

considerentele ce succed:

În drept, potrivit prevederilor art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare „plângerea

împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție

a fost săvârșită contravenția”.

Obiectul cauzei este plângerea contravențională

împotriva procesului verbal de constatare a contravenției din 31 ianuarie 2012 emis

de C.N.A.D.N.R. SA, Centrul de studii tehnice rutiere și informatică.

Competența în soluționarea pricinii revine

instanței de la locul săvârșirii contravenției, în speță Judecătoriei Brezoi deoarece

în raza teritorială a sa a fost săvârșită contravenția.

Pentru determinarea competenței instanței

interesează locul unde a fost săvârșită contravenția și unde a fost încheiat procesul

verbal de constatare și sancționare a contravenției, prevederile legale fiind neechivoce

în acest sens.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin

art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”.

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și

finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin. (2) și (3) din art.

XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1),

respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei

legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit

la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia

contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei

legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

tribunalelor se trimit la tribunale.”

În consecință se constată că art. XXIII

din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională, deci prevederile Legii

nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie.

Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013

se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc

modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ

și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII

alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și

fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile

și proceselor în alte materii.

Locul săvârșirii contravenției reținute

în sarcina reclamantei a fost pe raza localității S., județul Vâlcea, așa încât

această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale

reglementate în materie contravențională.

Față de considerentele expuse, în conformitate

cu dispozițiile art. 20 și urm. C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.