PERELIGHIN AND OTHERS v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
PERELIGHIN AND OTHERS v. MOLDOVA (CtEDO, 2008)
CUARTA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 77611/01 de Dmitrii PERELIGHIN și alții împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 30 septembrie 2008 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secției Având în vedere cererea depusă la 12 ianuarie 2001, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dl Dmitrii Perelighin și surorile sale, dna Maria Luneva și dna Aksenia Lopuhova, sunt resortisanți moldoveni care s-au născut în 1934, 1937 și, respectiv, 1941 și trăiesc în Chișinău. Guvernul moldoven („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Vladimir Grosu. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1949, autoritățile sovietice și-au pus în aplicare politica de colectare și părinții reclamanților au fost privați de terenuri lor. La 28 mai 1999, reclamanții au introdus o acțiune împotriva Consiliului Local Anenii Noi („Consiliul Local”), cerând alocarea unei parcele de teren, astfel cum prevede Codul de teren. La 26 iulie 1999, Curtea de district Aneii Noi a hotărât în favoarea reclamanților și a ordonat Consiliului Local să aloce 2 hectare de teren la primul reclamant și 1,5 hectare de teren la fiecare dintre surorile sale. Hotărârea nu a fost apelată împotriva și după 15 zile a devenit finală. La 31 mai 2000, Procurorul General Adjunct a depus o cerere de anulare a hotărârii din 26 iulie 1999. La 30 august 2000, Curtea Supremă de Justiție a susținut cererea de anulare, a anulat hotărârea finală în favoarea reclamanților și a respins acțiunea lor. În urma comunicării cauzei de către Curte, Agentul Guvernului a solicitat Oficiului Procurorului General să depună o cerere de revizuire la Curtea Supremă de Justiție pentru a-și anula hotărârea din 30 august 2000. La 23 mai 2007, Procurorul General Adjunct a respectat cererea agentului guvernamental și a depus o cerere de revizuire în baza articolului 449 § 1 litera (j) din Codul de Procedură Civilă. La 12 septembrie 2007, Curtea Supremă de Justiție a susținut cererea de revizuire, a constatat că a existat o încălcare a drepturilor reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție ca urmare a anulării hotărârii finale a Curții de District Anenii Noi din 26 iulie 1999 și a susținut această hotărâre. Curtea Supremă a acordat, de asemenea, reclamanților 17.205 lei moldovenesc (MDL) (1.052 euro (EUR) în momentul respectiv, în compensarea pentru prejudiciu material suferite ca urmare a imposibilității de a utiliza terenurile lor (MDL 6,805 pentru Dmitrii Perelighin și MDL 5,200 pentru dna Maria Luneva și dna Aksenia Lopuhova, fiecare), 3,500 EUR pentru prejudiciu moral (1,500 EUR pentru dna Dmitrii Perelighin și 1000 EUR pentru dna Maria Luneva și dna Aksenia Lopuhova, fiecare) și 60 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli. Legea internă relevantă Legea internă relevantă a fost stabilită în Roșca c. Moldova , nr. 6267/02 , § 16, 22 martie 2005. Codul de procedură civilă din 12 iunie 2003, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: Secțiunea 449 Motive pentru revizuire poate fi solicitată: ... Atunci când Guvernul Republicii Moldova, reprezentat de agentul guvernamental sau Curtea Europeană a început o procedură de soluționare prietenoasă într-un caz în curs împotriva Republicii Moldova, și guvernul consideră că prin decizia finală a unei instanțe un drept fundamental garantat de Constituția Republicii Moldova sau de Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale a fost încălcat. COMPLAINTE Reclamanții se plângea că hotărârea Curții Supreme de Justiție din 30 august 2000, care a respins o hotărâre finală în favoarea lor, avea ca efect violarea drepturilor acestora în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1. art. 37 din Convenție, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: „1. Curtea poate decide, în orice etapă a procedurii, să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată...” art. 43 § 1 din Regulamentul Curții, în măsura în care este cazul, se citește după cum urmează: La 30 iulie 2008, Guvernul a informat Curtea că, la 27 iunie 2008, reclamanții au fost eliberați cu titluri de înregistrare pe terenurile lor și la 6 mai 2008 au primit sumele atribuite de hotărârea din 12 septembrie 2007. Guvernul a considerat că, având în vedere că reclamanții au primit un recurs adecvat, ei nu mai puteau pretinde că sunt „victime”. Ei au solicitat Curtea să respingă plângerile reclamanților ca fiind manifestament nefondate în sensul articolului 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. La 29 iulie 2008, reclamanții au informat, de asemenea, Curtea că au fost eliberate cu titluri de înregistrare pe terenurile lor și au solicitat Curții să elimine cererea din lista cazurilor. Având în vedere art. 37 alineatul (1) literele (a) și (b) din Convenție și faptul că reclamanții au primit o recursare adecvată de către instanțele interne, Curtea constată că nu intenționează să își continue cererea. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri.