ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3892/2013

Deliberând, în condițiile

art. 256 C. proc. civ.,

asupra

conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Găiești, la data de 29 noiembrie 2012, petentul V.C. a solicitat anularea procesului

verbal de contraventie din 26 septembrie 2011 încheiat de intimata C.N.A.D.N.R.

SA - CESTRIN.

În motivarea cererii,

petentul a arătat că procesul verbal de contravenție nu are semnătura agentului

constatator și că pentru aceiași faptă a fost sancționat de patru ori.

Prin încheierea de la

20 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Găiești, cauza a fost scoasă de pe

rol și înaintată spre

competentă

soluționare Judecătoriei Sibiu, ca instanță de la domiciliul petentului.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 27 februarie 2013, iar prin sentința civilă

nr. 2423 din 2 aprilie 2013, instanța a declinat competența de soluționare în favoarea

Judecătoriei Găiești, ca instanță de la locul săvârșirii contravenției, a constatat

ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație

și Justiție, pentru a hotărî asupra acestuia, reținând că, în prezenta cauză se

pune problema interpretării dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013

și implicit, a aplicării în timp a legii.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Prin procesul verbal de

contravenție din 26 septembrie 2011 s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002. S-a menționat ca loc

al săvârșirii contravenției Autostrada A1 km 70+460m, P., județul Dâmbovița care

potrivit H.G. 337/1993 se află în circumscripția Judecătoriei Găești.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări

O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G.

nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.”

Această normă de competență

teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea

a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor

art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii

și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze

se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării

în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată

în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data

intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit

prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din interpretarea

teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din

Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională. Totodată, prevederile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții,

contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că

ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013, referitoare la modificarea competenței în această

materie, vor fi aplicabile, conform regulii instituite de art. 725 alin. (2) C.

proc. civ., doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competență,

nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea

contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de

29 noiembrie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petenului

a fost Autostrada A1 km 70+460 m, P., județul Dâmbovița care potrivit HG 337/1993

se află în circumscripția Judecătoriei Găești, așa încât această instanță este competentă

să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere

caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce preced,

soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Găești, în favoarea căreia

urmează a fi stabilită.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie

2013.