ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 902/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 07.04.2015 și completată (extinsă) la data de 23.04.2015, reclamanta Federația Națională pentru Protecția Animalelor a solicitat în contradictoriu cu pârâții Colegiul Medicilor Veterinari din România - Comisia superioară de deontologie și litigii, Colegiul Medicilor Veterinari Argeș - Comisia județeană de deontologie și litigii Argeș, A.: - anularea Hotărârii nr. 64/25.06.2014 emisă de pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România - Comisia superioară de deontologie și litigii; - anularea Hotărârii nr. 3/20.05.2013 emisă de pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari - Comisia județeană de deontologie și litigii Argeș; - obligarea pârâtului de rând 1 la a proceda la sancționarea domnului doctor A. pentru săvârșirea unor abateri grave, respectiv nesocotirea dispozițiilor Codului de Deontologie Medicală Veterinară (astfel cum prevăd dispozițiile art. 41 lit. d) și e) din Legea nr. 160/1998).

Prin sentința nr. 834 din 11 martie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, dar și cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamanta Federația Națională pentru Protecția Animalelor în contradictoriu cu pârâții Colegiul Medicilor Veterinari din România - Comisia superioară de deontologie și litigii, A. și Colegiul Medicilor Veterinari Argeș - Comisia județeană de deontologie și litigii Argeș.

Împotriva sentinței a declarant recurs reclamanta Federația Națională pentru Protecția Animalelor criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că motivele/considerentele sentinței nu susțin soluția pronunțată, ele fiind într-o vădită contradicție, iar motivarea asupra fondului cauzei lipsește, câtă vreme instanța a apreciat că nu poate cenzura hotărârile emise de pârâți.

Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât, deși reclamanta a învederat atât vătămarea suferită și interesul în promovarea cererii de chemare în judecată (interes constatat prin chiar respingerea excepției lipsei de interes invocată de pârâți), dar și natura de act administrativ a celor două hotărâri contestate, instanța a respins acțiunea fără o motivare în acest sens.

De asemenea, deși a evocat dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța nu a arătat care sunt condițiile neîndeplinite/neprobate de reclamantă care i-au format convingerea că acțiunea este neîntemeiată.

Intimații-pârâți Colegiul Medicilor Veterinari din România - Comisia superioară de deontologie și litigii și A. au depus fiecare întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta Federația Națională pentru Protecția Animalelor a învestit instanța de contencios administrativ cu verificarea legalității Hotărârii nr. 64/25.06.2014 emisă de pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România - Comisia superioară de deontologie și litigii și a Hotărârii nr. 3/20.05.2013 emisă de pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari - Comisia județeană de deontologie și litigii Argeș, dar și cu solicitarea de obligare a pârâtului de rând 1 la sancționarea pârâtului A. pentru nesocotirea dispozițiilor Codului de Deontologie Medicală Veterinară.

Prin Hotărârea nr. 3/20.05.2013 Colegiul Medicilor Veterinari - Comisia județeană de deontologie și litigii Argeș a clasat sesizarea formulată de reclamantă referitoare la activitatea medicului veterinar A. desfășurată cu ocazia executării contractului de prestări servicii de ecarisaj încheiat la data de 14.02.2012 cu S.C. Salubritate Publică Curtea de Argeș S.R.L..

Apelul declarat împotriva acestei prime hotărâri a fost examinat și respins de către Comisia Superioară de Deontologie și Litigii din cadrul Colegiului Medicilor Veterinari din România prin Hotărârea nr. 64/25.06.2014, în urma audierii reclamantului și a apelantei, pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei (CD, fotografii, scrisori medicale, declarații ale martorilor), constatatându-se că nu se confirmă acuzația de malpraxis la adresa medicului A..

În acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 40-45 din Legea nr. 160/1998, pârâtele din prezenta cauză sunt autoritățile competente să judece eventualele încălcări și nerespectări ale legislației și reglementărilor specifice privind exercitarea profesiei de medic veterinar, precum și abaterile deontologice și disciplinare ale medicilor veterinari.

Textele de lege anterior menționate reglementează în mod explicit procedura de constatare a abaterilor și de aplicare a sancțiunilor disciplinare, iar Regulamentul de ordine interioară al Comisiei superioare de deontologie și litigii și comisiilor județene de deontologie și litigii, respectiv a municipiului București, statuează că hotărârea Comisiei superioare de deontologie și litigii este definitivă și executorie (art. 10 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Regulament).

În acest context, în care finalitatea evidentă a demersului judiciar al reclamantei este sancționarea unui medic veterinar, iar pretențiile sunt circumscrise domeniului răspunderii disciplinare, Înalta Curte constată temeinicia argumentelor instanței de fond, conform cărora instanța de contencios administrativ nu poate efectua cercetarea disciplinară solicitată și nici reanaliza soluțiile dispuse de cele două comisii pârâte.

Astfel, în cauză nu se poate vorbi despre o încălcare a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât acestea nu au fost menționate în hotărâre pentru a motiva în drept soluția, ci pentru a descrie natura juridică a cererii introductive, din perspectiva temeiurilor generale ale acțiunii în contencios administrativ, astfel încât motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurentă nu este fondat.

Recurenta a mai invocat și cazul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar Înalta Curte constată că argumentele prezentate nu dovedesc ipotezele prevăzute de această normă procedurală.

Sentința atacată îndeplinește exigențele impuse de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar judecătorul fondului a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

În același timp, nu există o contradicție între considerente și soluția pronunțată, în mod corect instanța de fond reținând că, deși admisibilă, cererea reclamantei este neîntemeiată câtă vreme pretențiile sale se circumscriu unui domeniu de competență exclusivă a Comisiei superioare de deontologie și litigii din cadrul Colegiului Medicilor Veterinari și a Comisiei județene de deontologie și litigii Argeș.

Nu în ultimul rând, în mod corect, instanța de fond a menționat și dispozițiile art. 44 din Legea nr. 160/1998, conform cărora "răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor Veterinari nu exclude răspunderea penală, contravențională, civilă sau materială, potrivit prezentei legi, conform prevederilor legale", acest text de lege conferind remedii judiciare alternative pentru posibila vătămare a drepturilor și intereselor reclamantei prin activitatea desfășurată de medicul veterinar pârât.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința atacată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Federația Națională pentru Protecția Animalelor împotriva sentinței nr. 834 din 11 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2019.