ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 895/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 895/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. de dosar x/2020, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială ORAȘUL CUGIR (denumită în continuare "UAT Orașul Cugir sau "autoritatea contractantă", a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional (denumită în continuare și "autoritatea de management", prin care a solicitat:
Anularea Deciziei nr. 311/2.12.2019 emisă de Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației ("MLPDA") ~ Direcția Generală Programul Operațional Regional prin care a fost respinsă Contestația formulata de reclamantă împotriva Notei de neconformitate nr. x/25.09.2019 întocmită de AM POR, pentru proiectul cu Cod SMIS 117363 - "Dezvoltarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice din U.A.T. Cugir" si a Adresei de informare nr. x/10.10.2019;
Admiterea Contestației formulată de reclamantă împotriva Notei de neconformitate nr. x/25.09.2019 și a Adresei de informare nr. x/10.10.2019;
Anularea Notei de neconformitate nr. x/25.09.2019 și a Adresei de informare nr. x/10.10.2019;
Anularea aplicării corecției financiare constând în reducerea procentuală de 100% din valoarea Contractului de servicii nr. x/28.04.2017 încheiat cu P.F.A. A., stabilite prin Nota de neconformitate susmenționată;
Autorizarea rambursării sumei de 42.039,00 RON, apreciată în mod nefondat ca fiind neeligibilă reprezentând factura nr. x/17.11.2017 emisă de P.F.A. A. și Factura de penalități nr. AB 99/22.11.2017 emise în baza Contractului de servicii nr. x/28.04.2017 încheiat cu PFA A.;
Plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 C. proc. civ.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința nr. 5227 din 23 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Cugir cu sediul în Orașul Cugir, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Tribunalului Alba.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a apreciat că: "În cauza de față nu sunt incidente pentru stabilirea competenței teritoriale dispozițiile tezei a doua a art. 10 alin. (3) din legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamant nu este autoritatea emitentă a actului administrativ contestat, pentru a se depune acțiunea la instanța de la sediul destinatarului actului."
2.2. La data de 07 decembrie 2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, iar prin sentința nr. 10/CAF/2021 din 15 ianuarie 2021 a admis excepția de necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba, invocată de instanță din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Cugir, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, având ca obiect anulare act administrativ.
A constatat intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Alba și Tribunalul București și dispune înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului de competență.
În motivarea acestei hotărâri Tribunalul Alba a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3), Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 658 din 30 iulie 2018:,,(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."
Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu face nicio distincție referitor la faptul că, reclamantul din dosarul de față este sau nu emitent al actului atacat.
În conformitate cu principiul de drept potrivit căruia "unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem" reclamantul, în calitatea sa de persoană juridică de drept public, nu are abilitarea legală de a se adresa instanței de la sediul său ci doar instanței de la sediul pârâtului - în cazul de față Tribunalul București.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în speță sunt incidente în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:
"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."
Sub aspectul stabilirii competenței teritoriale de soluționare a cauzelor formulate de către reclamantul UAT Orașul Cugir, Înalta Curte reține că aceasta este o persoană juridică de drept public, astfel că prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează instanței de la domiciliul său nu sunt aplicabile în cauză.
Totodată nu este relevant faptul că pârâtul este emitentul actului atacat și nici definiția noțiunii de beneficiar dată de art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența în raport de calitatea reclamantului, or, în prezenta cauză reclamantul nu este persoană juridică de drept privat, ci o persoană juridică de drept public considerente pentru care, instanța de la domiciliul pârâtului are competență teritorială pentru soluționarea litigiului.
Astfel, cum pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional își are sediul în municipiul București, competența teritorială de soluționarea a cauzei revine instanței de la domiciliul pârâtului, în speță, Tribunalul București.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a IIcontencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘUL CUGIR în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, DEZVOLTĂRII ȘI ADMINISTRAȚIEI - DIRECȚIA GENERALĂ PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2021.