ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3991/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7 din 20 ianuarie 2011 a Tribunalului Botoșani s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul T.I. din infracțiunea prev.de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev.de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul T.I. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A fost obligat inculpatul să plătească părților civile:

- SC M. SA Vaslui prin lichidator judiciar Solvens Sprl Vaslui, suma de 13.914 lei,

- SC G.P.I. SRL Ploiești, suma de 53.269 lei și

- SC E. SA Baia Mare, suma de 135.769 lei cu titlu de despăgubiri civile.

S-a constatat că SC K.I. SRL Oradea nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul Botoșani a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, la data de 03 noiembrie 2003 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B.I.O. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. Prin același rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la numiții F.N., M.M., V.D., O.T. și I.M.

În urma cercetărilor efectuate, O.T. a fost identificat ca fiind T.I., reușindu-se dovedirea aspectului că a participat la comiterea faptelor în dauna părților vătămate SC M. SA Vaslui, SC G.P.I. SRL, SC P.E. SA Baia Mare.

Cu privire la partea civilă SC M. SA Vaslui, s-au dovedit următoarele:

La data de 25 august 2003, SC M. SA Vaslui, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea că reprezentantul SC B.C. SRL Oradea, la data de 18 iulie 2003, a achiziționat de la societate produse în valoare de 13.914,52 lei, pe care le-a achitat cu fila C.E.C., filă ce a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil.

În baza actului adițional din 13 mai 2003, B.I.O. a devenit asociat unic și administrator al SC B. SRL Oradea, fiindu-i cesionate părțile sociale ale societății de către S.I. Cu acest prilej, B.I.O. a primit de la fostul administrator un carnet cu 25 file C.E.C.

La data de 18 iulie 2003, s-a prezentat la această societate inculpatul T.I. sub o identitate falsă, respectiv O.T. de unde a ridicat produsele menționate în factura fiscală pe care le-a achitat cu fila ce a fost completată de inculpat la momentul ridicării produselor. Actul de identitate menționat în delegația de ridicare mărfuri, aparține numitului C.I.

Referitor la partea civilă SC G.P.I. SRL Ploiești, s-a dovedit faptul că, la data de 15 iulie 2003, reprezentanții societății au fost contactați de o persoană de sex masculin, care s-a recomandat ca fiind B.I.O., reprezentant al SC B. SRL Oradea, ce și-a manifestat interesul de a achiziționa membrană „P.”. În urma comenzii trimise prin fax, A.N. -administratorul societății a confirmat livrarea către SC B. SRL Oradea a cantității de 5100 mp. membrană bituminoasă în valoare de 53.264,93 lei. S-a convenit ca întâlnirea să aibă loc la sediul firmei importatoare SC A.E. SRL din Sfântu Gheorghe, cantitatea solicitată fiind destul de mare.

În ziua de 16 iulie 2003, A.N. și soția sa, A.A. s-au întâlnit la sediul SC A.E. SRL cu inculpatul T.I., care s-a recomandat O.T. și a prezentat delegație emisă în numel B. SRL Oradea. După preluarea mărfii, inculpatul a înmânat părții vătămate A.A. o filă C.E.C.

În activitatea infracțională, inculpatul s-a folosit de calitatea de reprezentant al SC A. SRL Carei, recomandându-se tot O.T. Acesta a depozitat, la data de 16 iulie 2003, un număr de 509 suluri membrană bituminoasă în depozitul aparținând SC C. SC Parjcov din dispoziția inculpatului B.I.O.

S-a mai dovedit faptul că, în cursul lunii iunie 2003, B.I.O., în calitate de administrator la SC B.C. SRL Oradea, a achiziționat material izolant (vată de sticlă termoizolatoare - therwoolin cu folie, therwoolin necasetat) în valoarea de 146.241,47 lei, de la SC E. SA Baia Mare, pentru plata cărora a emis 3 file C.E.C. fără acoperire în contul bancar.

Cantitatea de material izolant a fost transportată la Oradea și descărcată într-un spațiu al SC A.B. SA, spațiul fiind închiriat de către SC E.D. SRL Oradea.

Inculpatul T.I., cunoscând modul de achiziționare a produselor, a valorificat aceste produse către SC K.I. SRL Oradea, parte din acest material izolant prin intermediul societății SC A. SRL Carei și SC E.D. SRL Oradea.

Situațiile de fapt au fost dovedite cu plângerile reprezentanților părților civile (filele 35-38, 101-102 și 163-166 dosar urmărire penală), declarațiile martorilor A.A.J. (filele 103-107, 121-122 dosar urmărire penală), A.N. (filele 111-112 dosar urmărire penală și 155 instanță), C.E.C. (filele 56-61 dosar urmărire penală și 244 instanță), B.L. (filele 154-156, 186 dosar urmărire penală și 204 instanță), N.L.t (filele 146-148, 153 dosar urmărire penală), B.I.O. (filele 333-335, 339-347 dosar urmărire penală), rapoartele de constatare tehnico-științifică martie 2005, din 09 octombrie 2004 și din 15 octombrie 2003 (filele 82-10, 135-146 dosar urmărire penală), procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșele fotografice (filele 69-74, 113-114, 120, 123-125, 149-152 dosar urmărire penală), fila C.E.C. (fila 75 dosar urmărire penală) documente ridicate de la SC K.I. SRL Oradea (filele 214-241 dosar urmărire penală).

Inculpatul, atât la urmărirea penală, cât și în instanță, a avut o poziție constantă de negare a săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, precizând că nu s-a prezentat niciodată cu un alt nume la vreo societate comercială. A precizat în instanță, la data de 02 noiembrie 2010 (fila 156 dosar), că, în calitate de angajat al societății comerciale al cărui administrator era Balaj Iosif, s-a prezentat la o societate din Șimleu Silvaniei, de unde a ridicat carton asfaltat și, în aceste împrejurări, a semnat factura de primire a mărfii.

Susținerile acestuia au fost înlăturate însă de probatoriul administrat în cauză, din care a reieșit cu certitudine că:

Aceste aspecte au fost dovedite cu raportul de constatare tehnico-științific efectuat în cauză, filele 82-89 dosar, care a concluzionat că mențiunile mai sus arătate au fost executate de inculpat.

De asemenea, relevante au fost și declarațiile martorei C.E.C., care, atât la urmărirea penală, cât și în instanță, a precizat că persoana care s-a prezentat la societatea unde aceasta lucrează pentru ridicare marfă a fost inculpatul, care la acea dată s-a recomandat a fi O.T., persoana pe care aceasta a recunoscut-o din setul de fotografii prezentat atât de către organele de cercetare penală, cât și de instanță cu ocazia audierii acesteia.

A reieșit faptul că inculpatul a primit de la martor în numerar suma de 4.050 lei iar pentru diferența de 8.999,78 lei a fost emisă o filă C.E.C. ce a fost decontată la 30 iulie 2003 de către SC A. SRL Carei.

Și în această situație, inculpatul s-a folosit de calitatea de reprezentant al SC A. SRL Carei, recomandându-se tot O.T.

La data de 10 martie 2003, inculpatului i-au fost cesionate părțile sociale ale acestei societăți de către fostul proprietar S.G., acesta fiind numit în calitate de administrator, fără însă a se face înregistrarea și modificările la Registrul Comerțului (fila 200-202 dosar urmărire penală).

Inculpatul a solicitat în apărare proba cu martorul B.I.O., probă ce a fost admisă de către instanță.

Având în vedere că s-au făcut numeroase demersuri pentru a fi adus acesta în instanță, s-a revenit la audierea acestuia, constatându-se imposibilitatea audierii.

Analizând declarațiile acestui martor date în dosarul de urmărire penală (filele 330-334, 339-347), s-a constatat că acesta a susținut că nu-l cunoaște pe inculpat, nici după numele real și nici după numele O.T. și nici nu a avut vreodată relații de afaceri cu acesta. Susținerile acestuia nu sunt conforme cu realitatea, dat fiind că, din activitatea infracțională, desfășurată de către inculpat a rezultat cu certitudine că aceștia au cooperat împreună la inducerea în eroare a societăților mai sus-arătate.

Săvârșirea cu vinovăție a unei fapte prevăzută de legea penală și care prezintă pericol social trebuie să fie stabilită pe bază de probe.

Ori în speța de față, probele administrate au dovedit cu certitudine vinovăția inculpatului pentru faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată, astfel încât au fost înlăturate susținerile inculpatului, întrucât nu s-au coroborat cu nici o probă administrată.

Așa cum corect s-a reținut din probele administrate, acesta, folosindu-se de mijloace frauduloase, i-a indus în eroare pe reprezentanții SC G.P.I. SRL Ploiești și SC M. SA Vaslui, recomandându-se ca fiind O.T. și, în calitate de delegat la SC B.C. SRL Oradea, a achiziționat mărfuri pentru plata cărora a lăsat file C.E.C., refuzate ulterior pentru lipsă de disponibil în contul bancar.

De asemenea, a avut cunoștință de faptul că în cursul lunii iunie 2003, B.I.O., în calitate de administrator la SC B.C. SRL Oradea, a achiziționat material izolant de la SC E. SA Baia Mare, pentru plata cărora a emis 3 file C.E.C. fără acoperire, marfă valorificată de către inculpat către SC K.I. SRL Oradea, prin intermediul SC A. SRL Carei și SC E.D. SRL Oradea.

Este de observat că, prin actul de sesizare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 215 valin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (3 acțiuni infracționale).

În cazul infracțiunii de înșelăciune comisă în formă continuată, rezultatul infracțiunii este unic și reprezintă suma prejudiciilor produse prin fiecare act material ce intră în conținutul infracțiunii continuate. Prin urmare, dacă valoarea totală a prejudiciului cauzat prin infracțiunea de înșelăciune în formă continuată depășește suma de 200.000 lei, sunt incidente dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen., referitoare la înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave.

În speță, din rechizitoriu rezultă un prejudiciu total în sumă de 210.424 lei, cauzat în dauna părților civile SC M. SA Vaslui, SC G.P.I. SRL Ploiești și SC E. SA Baia Mare.

Prin adresa aflată la fila 44 dosar, SC E. SA Baia Mare a făcut cunoscut instanței că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 135.769 lei în loc de 146.241 lei, reținută de către organele de urmărire penală.

De altfel, cu această sumă aceasta s-a constituit și în dosarul în care a fost condamnat inculpatul B.I.O.

În această situație, prejudiciul creat de către inculpat a însumat un total de 199.952 lei, deci mai puțin de 200.000 lei, astfel încât în cauză nu au putut fi reținute dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen. în sarcina acestuia.

Dată fiind această situație de fapt, instanța, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, înlăturându-se din încadrarea faptei agravanta de la alin. (5) a infracțiunii de înșelăciune, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a reținut vinovăția inculpatului pentru această faptă.

Este adevărat că schimbarea încadrării juridice trebuia pusă în discuția părților, asigurându-se prin aceasta un aspect al exercitării dreptului de apărare.

În speță, schimbarea încadrării juridice vizează o formă mai ușoară a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului.

Atât timp cât acesta nu a recunoscut nici una din faptele pentru care a fost trimis în judecată, deși i s-a pus în vedere încadrarea juridică prin actul de sesizare, s-a apreciat că, prin această schimbare de încadrare nu i se poate aduce nici o vătămare, condiția nulității relative prev. de art. 197 alin. (1) C. proc. pen.

După cum este cunoscut, la data comiterii faptei de către inculpat exista o practică neunitară cu privire la caracterul de „consecințe deosebit de grave” la infracțiunea continuată, Înalta Curte de Casație și Justiție dând o interpretare unitară acestuia, prin admiterea recursului în interesul legii și stabilind că, în cazul infracțiunii continuate, caracterul de „consecințe deosebit de grave” se determină prin totalizarea tuturor pagubelor materiale (Decizia nr. 14/2006).

Datorită practicii neunitare din acea perioadă, inculpatul B.I.O., împreună cu care inculpatul a comis acte materiale de înșelăciune în dauna părților vătămate SC G.P.I. SRL Ploiești și SC E. SA Baia Mare, deși prejudiciul reținut acestuia a fost mai mare de 200.000 lei, a fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

Disjungându-se cauza față de numitul O.T., care în realitate este inculpatul, nu se putea reține acestuia o încadrare juridică mai gravă, chiar dacă prejudiciul depășea 200.000 lei, întrucât ar fi fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 16 din Constituția României și unul din principiile fundamentale care guvernează procesul penal, cu privire la egalitatea de tratament a inculpaților în fața legii.

La stabilirea și individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere pe lângă criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele reale și personale ale inculpatului.

Deși la data săvârșirii faptelor din prezentul dosar, inculpatul nu avea nici o condamnare definitivă, a rezultat din cazierul acestuia că a suferit ulterior mai multe condamnări pentru fapte similare, astfel s-a apreciat că pentru reeducarea sa, este necesară o pedeapsă cu închisoare privativă de libertate.

Pe durata executării pedepsei, i s-a interzis inculpatului, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În ceea ce privește latura civilă, având în vedere constituirile de părți civile a părților vătămate SC G.P.I. SRL Ploiești (filele 101-102 dosar urmărire penală), SC M. SA Vaslui (filele 35-38 dosar urmărire penală) și SC E. SA Baia Mare (fila 44 dosar fond), s-a apreciat în cauză întrunite elementele condițiile răspunderii civile delictuale, astfel încât, în temeiul art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și următoarele C. civ., l-a obligat pe inculpat să le despăgubească cu aceste sume.

De asemenea, s-a constatat că SC K.I. SRL Oradea, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul T.I. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului său inculpatul a arătat, în esență, că în ceea ce îl privește este incidentă cauza de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen. „fapta nu a fost săvârșită de către învinuit sau inculpat”; a arătat inculpatul că nu el a fost cel care a înșelat părțile vătămate, că nu s-a demonstrat că între persoana sa și cea ce s-a prezentat drept O.T. există identitate; a mai arătat inculpatul că faptele ce i se impută nu îmbracă forma infracțiunii continuate, ci a concursului de infracțiuni, că se impunea, în subsidiar, obligarea inculpatului T.I. în solidar cu B.I.O. la plata despăgubirilor civile și că se impune a fi avută în vedere și cererea de contopire formulată de către inculpat în cuprinsul cererii de apel.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, în motivarea apelului a arătat în esență că în mod greșit prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 valin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (2) cu aplic. disp. art. 41 C. pen., în condițiile în care prin cumularea sumelor din actele materiale ale infracțiunii comise de către inculpat valoarea prejudiciului total este de peste 2 miliarde de lei vechi.

Prin decizia penală nr. 39 din 4 mai 2011 a Curții de Apel Suceava s-a admis apelul declarat de procuror, s-a desființat în parte sentința penală atacată și, rejudecând:

S-a înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului T.I. din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 valin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. și s-a respins cererea formulată de inculpat în acest sens, ca nefondată.

A fost condamnat inculpatul T.I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 valin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Referitor la apelul declarat de inculpat, instanța de apel a reținut că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, declarațiile acestuia fiind contrazise în ceea ce privește actul material de înșelăciune din data de18 iulie 2003 (parte vătămată SC M. SA Vaslui) de declarațiile martorei C.E.C. care, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței a declarat că cel ce s-a prezentat la sediul societății unde lucra și a lăsat fila C.E.C, a fost inculpatul T.I., care s-a recomandat ca fiind O.T. Martora amintită a participat în cursul urmăririi penale la o recunoaștere după planșă foto prezentată și l-a indicat fără nici o ezitare pe inculpatul T.I. cu acest prilej. Mai mult, din raportul de constatare tehnico științifică grafică depus la dosarul de urmărire penală rezultă că unele mențiuni de pe fila C.E.C., lăsată pentru plată au fost efectuate olograf de către inculpatul T.I.

De asemenea, în ceea ce privește actul material de înșelăciune din data de 16 iulie 2003 (parte vătămată fiind SC G.P.I. SRL Ploiești, jud. Prahova) și de complicitate la înșelăciune din luna iunie 2003 (parte vătămată fiind SC E. SA Baia Mare, jud. Maramureș) declarațiile inculpatului sunt infirmate de declarațiile martorilor A.A.J., A.N. și N.L.. Martorii A.A.J. și A.N. au arătat că persoana care s-a prezentat să ridice marfa pentru SC B.C. SRL Oradea a fost inculpatul T.I. care însă, cu acel prilej s-a recomandat ca fiind O.T. Martorul N.L. a arătat și el că cel care i-a vândut materialul izolant a fost inculpatul T.I.

În drept, acțiunile inculpatului apelant T.I. mai sus descrise se circumscriu, atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv, conținutului constitutiv al infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 valin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de apel nu și-a însuși opinia primei instanțe în sensul că valoarea prejudiciilor produse celor trei părți civile nu depășește 200.000 de lei și implicit nu se impunea reținerea alin. 5 al art. 215 C. pen. (nefiind în fața unor consecințe deosebit de grave ale infracțiunii).

În cauză totalul prejudiciului cauzat celor 3 părți vătămate depășește suma de 200.000 de lei (mai exact este vorba despre un prejudiciu total de 213.420,92 lei).

Prin urmare, nu se impunea schimbarea de încadrare juridică efectuată de prima instanță, fiind îndeplinită în speță condiția cuantumului prejudiciului prev. de art. 146 C. proc. pen. Faptul că o parte vătămată s-a constituit parte civilă, ulterior săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, cu o sumă mai mică decât prejudiciul real suferit nu are nici o importanță asupra calificării faptei.

Inculpatul a arătat că în ceea ce o privește pe partea civilă SC E. SA Baia Mare, jud. Maramureș el nu a participat la inducerea în eroare a reprezentanților acesteia. Or, ceea ce se impută inculpatului apelant, T.I. nu este inducerea în eroare a reprezentanților acestei societăți, ci faptul că a avut o înțelegere prealabilă cu numitul B.I.O. în sensul că îi va tăinui bunurile obținute de acesta urmare a înșelăciunii (este vorba despre forma de complicitate prev. de art. 26 teza a II-C. pen.). Faptul că inculpatul T.I. a avut o astfel de înțelegere cu B.I.O., rezultă din împrejurarea că în cazul celor trei acte materiale sus amintite au fost folosite file cec ce proveneau din același lot (carnetul cu 25 de file C.E.C. trase de la B.R.D. Oradea luat de B.I.O. de la numitul Sonea Ioan cu prilejul achiziționării părților sociale ale SC B.C. SRL Oradea, jud. Bihor), precum și din împrejurarea că valorificare materialului izolant s-a făcut prin societăți comerciale aparținând ambilor. Prin urmare criticile inculpatului apelant, sub acest aspect, sunt nefondate.

Curtea nu a dat curs nici criticii inculpatului privind greșita reținere în speță a formei continuate prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., în detrimentul concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. Având în vedere perioada scurtă de timp în care au fost săvârșite cele trei acte materiale de înșelăciune (mai exact două acte materiale de înșelăciune și unul de complicitate la înșelăciune), modul de operare aproape identic, folosirea unor file cec din același carnet, impun concluzia că inculpatul a acționat în baza unei rezoluții infracționale unice.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului urmare a rejudecării cauzei, Curtea a avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen., dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă stabilite în normele incriminatoare (închisoare de la 10 ani la 20 de ani), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Infracțiunea săvârșită de inculpatul apelant prezintă o gravitate ridicată (ce excede unor fapte similare), ce rezultă din modalitățile și mijloacele de comitere a faptei (ce denotă o îndrăzneală și o ingeniozitate ieșite din comun a inculpatului în ceea ce privește înșelarea altor persoane), din urmarea produsă (consecințe deosebit de grave), precum și din faptul că inculpatul a mai săvârșit fapte penale similare iar în fața organelor judiciare a avut o atitudine nesinceră (ce dovedește că acesta nu a înțeles pe deplin gravitatea acțiunilor sale).

Apelantul inculpat a mai criticat faptul că nu a fost obligat la plata prejudiciului în solidar cu numitul B.I.O., însă prima instanță nu putea proceda de asemenea manieră în condițiile în care, în cauza de față a fost trimis în judecată doar inculpatul T.I. (acesta fiind cadrul procesual dedus primei instanțe).

De asemenea, apelantul inculpat a solicitat instanței de apel contopirea pedepsei ce face obiectul prezentului dosar cu alte pedepse aplicate acestuia. Practic, inculpatul apelant a formulat o cerere de contopire pedepse, pentru prima dată în fața instanței de apel.

Or, instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care exista o condamnare definitivă, în cazul in care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.

Împotriva Deciziei penale nr. 39 din 4 mai 2011 a Curții de Apel Suceava, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.I., invocând cazurile de casare prev.de art. 385

9

pct. 10 și 14 C. proc. pen.

O primă critică vizează împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, de natură să influențeze soluționarea procesului și anume cererea de audiere a martorului Balaj Iosif, motiv pentru care inculpatul a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fiind pentru administrarea acestei probe.

În subsidiar, inculpatul critică hotărârea recurată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special.

Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, probele administrate în ambele faze procesuale dovedind fără dubiu că inculpatul a comis infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave pentru care a fost condamnat.

Semnificativ sub aspectul stabilirii vinovăției inculpatului sunt declarațiile martorilor C.E.C., A.A.J., A.N., N.L. ce se coroborează cu raportul de constatare tehnico-științifică grafică din 7 martie 2005, plângerile formulate de reprezentanții părților civile, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere.

Prima critică invocată de către inculpat este neîntemeiată, dispozițiile art. 385

9

pct. 10 nefiind incidente în speță.

Potrivit acestor dispoziții, hotărârile sunt supuse casării când instanța nu s-a pronunțat asupra cererii esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

La judecarea în primă instanță a cauzei, inculpatul a solicitat în apărare audierea martorului B.I.O.

Instanța a admis această probă însă în pofida tuturor demersurilor efectuate, martorul nu a putut fi adus în instanță și audiat, însă instanțele au avut în vedere declarațiile acestui martor date la urmărirea penală, analizându-le în contextul materialului probator.

Cu ocazia soluționării apelului, inculpatul nici nu a mai solicitat audierea martorului B.I.O.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu suntem în ipoteza în care instanțele să nu se fi pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru inculpat.

Cea de a doua critică referitoare la individualizarea pedepsei este, de asemenea, nefondată.

Instanța de prim control judiciar a aplicat inculpatului o pedeapsă în cuantumul minim prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, iar reținerea circumstanțelor atenuante nu se justifică pentru a se coborî pedeapsa sub acest minim.

Astfel, inculpatul a comis o faptă cu un grad ridicat de pericol social, în formă continuată, ce a avut ca rezultat un prejudiciu însemnat ce nu este acoperit.

Pe de altă parte, inculpatul a fost condamnat în mai multe rânduri pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fapt ce denotă perseverența sa infracțională, specializarea chiar în săvârșirea aceluiași tip de infracțiune, iar pe parcursul soluționării cauzei a avut o atitudine nesinceră.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în mod legal inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către părțile civile, față de disp.art. 14 și 346 C. proc. pen. coroborate cu art. 998, 999 C. civ.

Inculpatul nu a fost obligat în solidar la plata despăgubirilor civile împreună cu B.I.O., având în vedere că în prezenta cauză a fost trimis în judecată numai inculpatul T.I., iar potrivit art. 317 C. proc. pen. judecata se mărginește la fapta și la persoana arătat în actul de sesizare a instanței.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva Deciziei penale nr. 39 din 4 mai 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2011.