ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3733/2014

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 mai 2013

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost suspendată

judecarea cauzei promovată de H.P. împotriva sentinței civile nr. 424 din 1

martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. 3562/110/2009 în

contradictoriu cu intimații pârâți P.M., P.R., A.D. și A.E., în temeiul art. 1551

C. proc. civ.

Instanța a

reținut că până la termenul acordat în acest sens nu s-a făcut dovada de către

apelant a depunerii originalului cererii de apel astfel cum s-a dispus prin rezoluția

administrativă și cum rezultă din dovada de îndeplinirea a procedurii de

citare, deși apelantul a fost citat cu această mențiune sub sancțiunea

suspendării apelului.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs recurentul H.P. întemeiat pe art. 244 și

304 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs se susține că instanța a dispus în mod greșit suspendarea

cauzei întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 1551 C. proc. civ., iar

recurentul nu are nicio culpă procesuală pentru desfășurarea normală a

procesului. Arată recurentul că citația prin care i s-a comunicat termenul și

obligația de a achita taxa de timbru și două exemplare de pe cererea de apel a

fost emisă la data de 17 mai 2013 și comunicată la 19 mai 2013, dată la care se

afla în spital motiv pentru care a fost în imposibilitate de a se prezenta în

instanță acesta fiind un motiv întemeiat.

Susține

recurentul că a trimis la dosar cerere de amânare și dovada neprezentării la

termenul din 29 mai 2013, prin urmare instanța de apel în mod greșit a dispus

suspendarea cauzei deși a formulat și o cerere de scutire de la plata taxei de

timbru care trebuia soluționată cu prioritate întrucât instanța nu poate

dispune suspendarea cauzei în absenta taxei de timbru.

Înalta Curte,

analizând cererea de recurs din perspectiva criticilor formulate, constată că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Conform art. 129

alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să

urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și să îndeplinească actele de

procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de

judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723

alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Înalta Curte,

reține că recurentul a fost citat cu mențiunea să depună originalul cererii de

apel sub sancțiunea suspendării cauzei, obligație pe care acesta nu și-a

îndeplinit-o în termenul prevăzut.

Este de

necontestat că recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar și cerere

de amânare la termenul la care a fost suspendată cauza însă acestea puteau fi

avute în vedere numai după îndeplinirea obligațiilor procesuale puse în vedere

de către instanță care erau prealabile oricărei alte cereri, pe care însă

recurentul nu Ie-a îndeplinit în termenul acordat, motiv pentru care, în mod

corect, instanța a aplicat sancțiunea suspendării judecării cauzei în temeiul art.

1551 C. proc. civ.

Raportat la

cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de recurentul H.P. împotriva încheierii din 29 mai 2013 pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 25 noiembrie 2014.