ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3733/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost suspendată judecarea cauzei promovată de H.P. împotriva sentinței civile nr. 424 din 1 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. 3562/110/2009 în contradictoriu cu intimații pârâți P.M., P.R., A.D. și A.E., în temeiul art. 1551 C. proc. civ. Instanța a reținut că până la termenul acordat în acest sens nu s-a făcut dovada de către apelant a depunerii originalului cererii de apel astfel cum s-a dispus prin rezoluția administrativă și cum rezultă din dovada de îndeplinirea a procedurii de citare, deși apelantul a fost citat cu această mențiune sub sancțiunea suspendării apelului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul H.P. întemeiat pe art. 244 și 304 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanța a dispus în mod greșit suspendarea cauzei întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 1551 C. proc. civ., iar recurentul nu are nicio culpă procesuală pentru desfășurarea normală a procesului. Arată recurentul că citația prin care i s-a comunicat termenul și obligația de a achita taxa de timbru și două exemplare de pe cererea de apel a fost emisă la data de 17 mai 2013 și comunicată la 19 mai 2013, dată la care se afla în spital motiv pentru care a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță acesta fiind un motiv întemeiat.

Susține recurentul că a trimis la dosar cerere de amânare și dovada neprezentării la termenul din 29 mai 2013, prin urmare instanța de apel în mod greșit a dispus suspendarea cauzei deși a formulat și o cerere de scutire de la plata taxei de timbru care trebuia soluționată cu prioritate întrucât instanța nu poate dispune suspendarea cauzei în absenta taxei de timbru. Înalta Curte, analizând cererea de recurs din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Conform art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Înalta Curte, reține că recurentul a fost citat cu mențiunea să depună originalul cererii de apel sub sancțiunea suspendării cauzei, obligație pe care acesta nu și-a îndeplinit-o în termenul prevăzut. Este de necontestat că recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar și cerere de amânare la termenul la care a fost suspendată cauza însă acestea puteau fi avute în vedere numai după îndeplinirea obligațiilor procesuale puse în vedere de către instanță care erau prealabile oricărei alte cereri, pe care însă recurentul nu Ie-a îndeplinit în termenul acordat, motiv pentru care, în mod corect, instanța a aplicat sancțiunea suspendării judecării cauzei în temeiul art. 1551 C. proc. civ. Raportat la cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurentul H.P. împotriva încheierii din 29 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 25 noiembrie 2014.