ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1782/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1782/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 136 din 13 iunie 2013 pronunțată de Tribunalului Vrancea în

Dosarul nr. 3812/91/2012 (disjuns din Dosarul penal nr. 2874/91/2012) a fost

admisă în parte acțiunea civilă și au fost obligați în solidar inculpații P.D.,

L.V.M., și L.C.A., la plata sumei de 4.507 lei, reprezentând despăgubiri

materiale și la 12.000 lei daune morale către partea civilă G.I.C.

S-a constatat că, inculpatul P.D. a

achitat cheltuielile de spitalizare a părții civile G.C.I., către Spitalul de

Urgență „Sf. Pantelimon" Focșani și Institutul Clinic Fundeni.

Au fost obligați inculpații P.D.,

L.V.M. și L.C.A. la câte 200 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare

către stat, efectuate în continuarea judecății pentru soluționarea acțiunii

civile în cadrul procesului penal.

S-a respins cererea privind plata

cheltuielilor de judecată formulată de partea civilă, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul P.D., prin rechizitoriul

nr. 381/P2012 a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75

lit. a) C. pen., reținându-se că în dimineața zilei de 27 martie 2012 împreună

cu inculpații L.V. și L.C.A. a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele lui

G.I.C., iar la un moment dat l-a înjunghiat pe acesta cu un briceag,

provocându-i plăgi tăiat-înțepate în zona renală pentru a căror vindecare i-au

fost necesare 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale. Până la începerea

judecății inculpații au declarat că înțeleg să uzeze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 178 din 23

iunie 2012 inculpatul P.D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare

pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175

alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., art. 80 C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C.

pen., art. 76 lit. b) C. pen., pedeapsă majorată în apel și recurs la 5 ani

închisoare cu executare în penitenciar.

Inculpații L.V.M. și L.C.A. au fost

condamnați la câte 2 luni închisoare cu aplicarea art. 81, 82, 83 C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., art. 320

1

alin. (1) și (3) C.

proc. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

S-a admis cererea formulată de partea

civilă G.I.C. și în baza art. 320

1

pct. 5 C. proc. pen. s-a dispus

disjungerea cauzei pentru soluționarea acțiunii civile numai pentru această

parte civilă, întrucât, cheltuielile de spitalizare au fost achitate de către

inculpați până la acest termen.

Partea vătămată G.I.C. s-a constituit

parte civilă cu sumele:

- 4.507 lei reprezentând daune morale

la care să fie obligat inculpatul P.D.;

- 500.000 euro - daune morale la care

să fie obligat inculpatul P.D.; -câte 50.000 euro ceilalți doi inculpați

respectiv L.V.M. și L.C.A., în total 100.000 euro.

În dovedirea pretențiilor civile

instanța a admis proba cu acte și martori solicitată de către partea civilă.

În acest sens, la dosarul cauzei au

fost depuse următoarele înscrisuri: -adeverință salariu emisă de SC Z. SNC,

-certificate de concediu medical.

- bonuri fiscale emise de diferite

farmacii, însă fără a fi însoțite de rețete (copii) pentru a se putea verifica

recomandarea medicului pentru diagnosticul stabilit prin certificatele de

concediu medical.

Au fost audiați martorii P.M. și D.A.

Examinând actele și lucrările

dosarului privind acțiunea civilă a cauzei, prima instanță a reținut

următoarele:

În urma loviturilor cu pumnii și

picioarele aplicate părții civile de inculpatul P.D. împreună cu inculpații

L.V.M. și L.C.A., iar la un moment dat primul inculpat l-a înjunghiat pe

G.I.C., i-a produs acestuia leziuni în zona lombară dreapta, pentru a căror

vindecare i-au fost necesare 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale.

Aceasta, rezultă din raportul din 15

mai 2012 al S.M.L. Județean Vrancea.

În același raport se mai precizează că

leziunile traumatice de la nivelul buzei superioare și inferioare (plăgi

contuze) pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu corpuri dure și

au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Prima instanță a reținut că, întrucât

prin faptele comise împreună, inculpații au produs un prejudiciu părții civile,

în speță operează răspunderea civilă delictuală, aceștia vor fi obligați în

solidar la plata despăgubirilor materiale către G.I.C., în cuantumul solicitat.

S-a mai arătat că, pe de altă parte,

este neîndoielnic că agresiunea săvârșită împotriva părții vătămate i-a cauzat

nu numai o suferință psihică, dar și fizică și nimănui nu îi este permis să

atenteze la viața și sănătatea altei persoane într-un mod nejustificat, toate

aceste agresiuni creând un disconfort, o tulburare de ritm în viața persoanei

vătămate.

Pentru toate aceste motive, inculpații

au fost obligați, de asemenea în solidar, la o desdăunare morală față de partea

vătămată, dar nu în cuantumul solicitat, care este exagerat, întrucât

desdăunarea nu trebuie să constituie o îmbogățire nejustificată.

În ceea ce privește plata

cheltuielilor către unitățile spitalicești, s-a constatat că inculpatul a

achitat în întregime contravaloarea spitalizării părții vătămate la Spitalul

Județean „Sf. Pantelimon" Focșani și Spitalul Clinic „Fundeni București.

Referitor la plata cheltuielilor de

judecată (onorariul de avocat), solicitată de partea civilă, cererea a fost

respinsă, întrucât la dosar nu s-a depus chitanța privind onorariul de avocat.

Împotriva acestei sentințe penale, în

termen legal, au declarat apel inculpații L.V.M. și L.C.A. și partea civilă

G.I.C.

Inculpații L.V.M. și L.C.A. nu au

motivat apelurile declarate și nu s-au prezentat în instanță pentru a le

susține.

Partea civilă G.I.C. a susținut că în

prima fază a judecății s-a constituit parte civilă cu suma de 4.507 lei cu

titlu de daune materiale și 600.000 euro daune morale.

Având în vedere că inculpații au optat

pentru judecarea cauzei în baza procedurii prevăzută de dispozițiile art. 3201

C. proc. pen. - s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei.

A arătat că în mod greșit instanța de

fond a acordat doar suma de 4.507 lei cu titlu de daune materiale, în contextul

în care acestea au fost dovedite în cuantumul de 8.662 lei, astfel cum a fost

solicitat.

De asemenea, a susținut că suma

acordată cu titlu de daune morale este mult prea mică, raportat la urmările

produse de faptele comise de inculpați.

Astfel, a susținut că în cauză așa cum

rezultă din înscrisul depus la dosar, în prezent capacitatea de muncă îi este

diminuată cu 30% și de asemenea, nu mai ocupă aceeași funcție pe care o deținea

anterior faptelor deduse judecății, fiind un simplu agent de pază, salariul

fiindu-i diminuat.

A solicitat obligarea inculpaților în

solidar la plata daunelor materiale în cuantum de 8662 lei - dovedite cu

probele administrate, și la plata sumei de 600.000 euro, cu titlu de daune

morale.

Prin Decizia penală nr. 293/A din 15

noiembrie 2013 Curtea de apel a admis apelurile declarate de partea civilă

G.I.C. și inculpații L.V.M. și L.C.A. împotriva sentinței penale nr. 136 din 13

iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 3812/91/2012.

A desființat în parte sentința penală

apelată și în rejudecare:

A înlăturat dispozițiile privind

obligarea în solidar a inculpaților P.D., L.V.M. și L.C.A. la plata

despăgubirilor materiale și a daunelor morale către partea civilă G.I.C.

A fost obligat inculpatul P.D. la

plata sumei de 6.929,6 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei

de 80.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă G.I.C.

Au fost obligați inculpații L.V.M. și

L.C.A., în solidar, la plata sumei de 1.732,4 lei cu titlu de despăgubiri

materiale și la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale către partea

civilă G.I.C.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate.

Pentru a se pronunța în sensul celor

de mai sus, instanța de apel a reținut că prin sentința penală nr. 178 din 23

iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 2874/91/2012 a fost

condamnat inculpatul P.D., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în

forma tentativei prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C.

pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 80 C. pen. art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit.

a), b) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. la 3 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Conform art. 65 C. pen. s-a aplicat

aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă care se va

executa după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 pct. 1 C. proc. pen.

s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului P.D., iar în temeiul

art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive începând

cu data de 04 aprilie 2012 până la pronunțare.

În temeiul art. 7 din Legea nr.

76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul P.D. în

vederea introducerii probelor genetice în S.N.D.G.J.;

A fost condamnat inculpatul L.V.M.,

pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.

180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (1), (3) C. proc. pen.ja 2 luni închisoare.

În condițiile art. 71 C. pen. s-a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 2 ani și 2 luni conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 pct. 5 C. pen. pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat

executarea pedepsei accesorii.

A fost condamnat inculpatul L.C.A.,

pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.

180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (1), (3) C. proc. pen., la 2 luni închisoare.

În condițiile art. 71 C. pen. s-a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 2 ani și 2 luni, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 pct. 5 C. pen., pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat

executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat acoperit prejudiciul

cauzat părților civile :

- S.J.U. „Sf. Pantelimon" Focșani

- prin chitanța din 06 iunie 2012 (fila 86 dosar instanță);

- Spitalul Clinic Fundeni - București

- prin chitanța din 07 iunie 2012 (fila 87 dosar instanță).

S-a constatat că asistența juridică a

fost asigurată de apărători aleși pentru cei trei inculpați.

Au fost obligați inculpații la

cheltuieli judiciare către stat astfel:

- inculpatul P.D. la 150 lei;

- inculpații L.V.M. și L.C.A. la câte

110 lei fiecare.

S-a admis cererea formulată de partea

civilă G.I.C. și în consecință, în baza art. 320

1

pct. 5 C. proc.

pen. s-a disjuns judecata cauzei pentru soluționarea acțiunii civile, numai

pentru această parte civilă, sens în care a fost stabilit termen la data de 03

septembrie 2012 cu citarea inculpaților și a părții civile G.I.C.

Prin Decizia penală nr. 279/A din 10

decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 2874/91/2012

au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea

și inculpații P.D.

L.V.M. și L.C.A. împotriva sentinței

penale nr. 178 din 23 iulie 2012 a Tribunalului Vrancea.

S-a dispus desființarea în parte a

sentinței penale apelate și în rejudecare au fost înlăturate din încadrarea

juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P.D. dispozițiile art. 80,

art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. și a fost

majorată pedeapsa principală de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1)

în ref. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Au fost înlăturate din încadrarea

juridică a faptei reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpații L.V.M. și

L.C.A., dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen., menținând pedeapsa de câte 2 luni

închisoare aplicată acestora pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2

C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate.

A fost respinsă ca inadmisibilă

cererea formulată de partea civilă G.I.C. de aderare la apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.

Prin Decizia penală nr. 1001 din 21

martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în Dosarul nr. 2874/91/2012 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate

de inculpații P.D., L.V.M. și L.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 279/A din 10

decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori, Galați.

În cauză, partea vătămată s-a

constituit parte civilă în termen legal cu suma de 4.507 lei cu titlu de daune

materiale și suma de 600.000 euro daune morale (fila 37 Dosar nr. 2874/91/2012

al Tribunalului Vrancea).

Astfel, a solicitat obligarea în

solidar a celor trei inculpați la plata daunelor materiale, reprezentând: 322

lei diferență dintre salarii și concediul medical pe perioada martie-mai 2012,

3.000 lei reprezentând cheltuieli pentru medicamente și transport, 585 lei

c/val. tichete de masă, 600 lei c/val. haine distruse.

În ce privește daunele morale a

solicitat obligarea inculpatului P.D. la plata sumei de 500.000 euro, a

inculpatului L.V.M. la plata sumei de 50.000 euro și a inculpatului L.C.A. la

plata sumei de 50.000 euro.

În susținerea pretențiilor civile a

depus adeverințe eliberate de SC Z. SNC Focșani, copie certificate medicale și

bonuri, respectiv chitanțe fiscale pentru cheltuieli transport și medicamente

(filele 38-54 Dosar nr. 2874/91/2012).

După disjungerea laturii civile a

cauzei și înregistrarea acesteia sub nr. 3812/91/2012 partea vătămată și-a

majorat pretențiile civile reprezentând daunele materiale, solicitând obligarea

inculpaților la plata sumei de 8.662 lei (1.548 lei tichete de masă, 1214 lei

diferențe salariu, 5.000 lei medicamente, 300 lei transport și 600 lei haine -

fila 42 Dosar nr. 3812/91/2012).

În susținerea acestora, a solicitat

proba cu înscrisuri, depunând adeverință eliberată de la locul de muncă (fila

43 Dosar nr. 3812/91/2012), copia certificatelor de concediu medical, copie

bonuri, chitanțe fiscale (filele 44-68 Dosar nr. 3812/91/2012) și proba cu

martorii P.M. și D.A.

Fiind audiat, martorul D.A. a declarat

că partea vătămată a cheltuit 60 milioane lei vechi pentru medicamente și

transport iar c/val. hainelor distruse a fost de 6 milioane lei vechi

(declarația de martor - fila 85 Dosar nr. 3812/91/2012).

Martora P.M. a declarat că după

incident, s-a schimbat starea sănătății părții vătămate și a susținut că

anterior, partea vătămată a lucrat la SC Z. SNC în calitate de lucrător

comercial, cu o retribuție lunară de aproximativ 800 lei (declarație de martor

- fila 68 Dosar nr. 3812/91/2012).

Prin cererea depusă la 10 iunie 2013,

partea vătămată G.I. a precizat că solicită daunele materiale în proporție de

50% de la inculpatul P.D. și 50% (25% pentru fiecare) de la inculpații L. (fila

107 Dosar nr. 3812/91/2012).

Față de situația prezentată, curtea de

apel a constatat că, în mod eronat, în considerentele sentinței penale,

instanța de fond a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma

de 4507 lei daune materiale, omițând a analiza cererea acesteia de majorare a

pretențiilor civile solicitate cu acest titlu după soluționarea laturii penale

a cauzei.

Curtea de apel a constatat că partea

vătămată G.I.C. a dovedit cu probele administrate (martori, înscrisuri) daunele

materiale solicitate până la concurența sumei de 8662 lei.

Astfel, din coroborarea certificatelor

privind concediul medical și a adeverințelor, eliberate de la locul de muncă,

rezultă contravaloarea tichetelor de masă, precum și diferența dintre salariu

și plata concediului medical în perioada vizată (respectiv 1.548 lei și 1.214

lei), iar din coroborarea declarațiilor martorilor și a chitanțelor și

bonurilor fiscale depuse în dosar rezultă contravaloarea medicamentelor și a transportului,

precum și a obiectelor de îmbrăcăminte distruse.

În privința daunelor morale

solicitate, Curtea de apel a constatat că suma de 12.000 lei acordată de

instanța de fond este disproporționată raportat la urmările faptelor comise.

În mod corect s-a apreciat că sumele

pretinse de partea vătămată cu acest titlu sunt exagerate, însă suma acordată

de instanța de fond nu reflectă prejudiciul moral încercat de partea vătămată,

fiind prea mică.

Astfel, s-a apreciat că sentința

penală apelată este nelegală din perspectiva obligării celor trei inculpați la

plata de daune morale și materiale în solidar, către partea vătămată

constituită parte civilă.

Inculpatul P.D. a fost condamnat

pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C.

pen., rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

reținându-se că în dimineața zilei de 27 martie 2012 a aplicat părții vătămate

G.I.C. lovituri cu pumnii și picioare și la un moment dat a înjunghiat-o pe

aceasta cu un briceag producându-i plăgi tăiat-înțepate în zona renală pentru a

căror vindecare i-au fost necesare 35 - 40 de zile îngrijiri medicale,

leziunile punându-i în primejdie viața.

Inculpații L.V.M. și L.C.A. au fost

condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe,

reținându-se că în dimineața zilei de 27 martie 2012 au aplicat părții vătămate

G.I.C. lovituri cu pumnii și picioare, producându-i leziuni pentru a căror

vindecare au fost necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Față de situația prezentată, în mod

greșit instanța de fond a obligat în solidar, pe cei trei inculpați la plata de

despăgubiri civile, faptele care au generat prejudicii părții vătămate fiind

diferite, aspect reținut și în Decizia penală nr. 279/A din 10 decembrie 2012 a

Curții de Apel Galați prin care s-au înlăturat dispozițiile art. 75 alin. (1)

lit. a) C. pen.

S-a reținut că inculpații trebuie să

răspundă pentru fapta cauzatoare de prejudicii, inculpatul P. pentru

prejudiciul cauzat urmare comiterii infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen.

rap. La art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., iar inculpații L.

pentru cel cauzat prin infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. -

infracțiuni cu consecințe distincte în ce privește prejudiciul cauzat.

Fiind vorba de delicte distincte,

inculpații nu pot fi obligați în solidar la plata de despăgubiri, solidaritatea

urmând a fi reținută doar în cazul inculpaților L., aceștia acționând împreună

în acțiunea de lovire a părții vătămate, cu consecințele prevăzute de art. 180 alin.

(2) C. pen., acest delict fiindu-le deopotrivă imputabil ambilor.

Având în vedere consecințele fiecărei

infracțiuni, respectiv leziuni ce au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale

pentru vindecare și care au pus în primejdie partea vătămată în cazul

inculpatului P., și leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri

medicale în cazul inculpaților L., Curtea de apel a apreciat că aceștia urmează

a fi obligați la plata de despăgubiri civile, astfel: 80% din pretențiile

civile solicitate - inculpatul P. și 20% în solidar, inculpații L.

În acest context, curtea de apel a

stabili că, cererea părții vătămate de obligare a inculpaților la plata

despăgubirilor în proporție de 50% - inculpatul P. și 50%- ceilalți doi

inculpați, nu va putea fi primită având în vedere considerentele anterior

expuse, fiecare dintre inculpați urmând a fî obligat la despăgubiri

proporțional cu consecințele faptei cauzatoare de prejudicii comise.

Cu privire la daunele morale

solicitate, Curtea de apel a constatat că, deși cuantificarea prejudiciului

moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, jurisprudența a

stabilit câteva criterii de apreciere referitoare la consecințele negative

suferite de cel în cauză în plan fizic, psihic și afectiv, la importanța valorilor

lezate, măsura în care acestea au fost lezate.

De asemenea, aceste criterii se

subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă,

corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

În materia daunelor morale, principiul

reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter

aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor

daune, imposibil a fi echivalate bănește. în schimb se poate acorda părții

vătămate o sumă de bani cu caracter compensatoriu tinzând la oferirea unui

echivalent care, prin excelență poate fi o sumă de bani.

În cauza de față, consecințele

negative suferite de partea vătămată în plan psihic și efectiv, astfel cum

rezultă din înscrisul depus la dosar (fila 13 dosar apel) acesta prezentând o

deficiență globală de 30% în ce privește capacitatea de muncă, justifică

acordarea de daune morale.

Curtea de apel, statuând în echitatea,

a apreciat că suma de 100.000 lei reprezentând daune morale, este rezonabilă și

justificată.

Împotriva deciziei a declarat recurs

partea civilă G.I.C. în motivele scrise depuse la dosar cu respectarea

temenului prevăzut de dispozițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc.

pen., partea civilă a susținut că decizia atacată este nelegală și netemeinică

pentru următoarele considerente: sumele acordate cu titlu de daune morale sunt

mici în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii, perioada lungă de

spitalizare și tratament, recuperarea incompletă și reducerea capacității de

muncă cu 30%; obligarea în solidar, la plata daunelor morale atât a

inculpatului P.D., cât și a inculpaților L.V.M. și L.C.A.

Examinând hotărârea atacată, atât prin

prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată

următoarele:

Prioritar, având în vedere data

pronunțării deciziei recurate, respectiv 15 noiembrie 2013, dar și dispozițiile

art. 12 din Legea nr. 255/2013 - potrivit cărora recursurile în curs de

judecată la data intrării în vigoare a legii noi (Legea nr. 135/2010 privind C.

proc. pen., în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014) declarate

împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân

în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii

vechi privitoare la recurs -, se constată că în speță sunt aplicabile

prevederile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea

nr. 2/2013.

Referitor la primul motiv de recurs

formulat de către recurentul- parte civilă G.I.C., se constată că, în esență,

acesta critică modalitatea de soluționare a laturii civile, prin prisma

stabilirii cuantumului daunelor morale.

Consacrând efectul parțial devolutiv

al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din

același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul

recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici

instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de

casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile

pe care le cuprinde decizia recurata, ci doar acele încălcări ale legii ce se

circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385

9

C. proc. pen.

În speță, Înalta Curte constată că

recurentul -parte civilă, deși a dezvoltat anumite critici, acestea nu au fost

circumscrise niciunui caz de casare și nici nu se identifică incidența vreunui caz

de casare care poate fi luat în considerare din oficiu.

Prin modificările aduse cazurilor de

casare de Legea nr. 2/2013, starea de fapt reținută în cauză și concordanța

acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din

partea instanței de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen. anterior.

Așa cum s-a arătat și în literatura de

specialitate, recursul constituie o jurisdicție exercitabila numai în cazuri

strict determinate, reprezentând încălcări ale legii, ducând la o judecată care

nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii,

verificându-se dacă din punctul de vedere al dreptului hotărârea atacată este

corespunzătoare.

Stabilirea prejudiciului moral suferit

de partea civilă și cuantificarea acestuia în bani este o chestiune de

apreciere, fiind atributul exclusiv al instanțelor care pot examina cauza sub

toate aspectele de fapt și de drept, neputând fi pus în discuție în calea de

atac a recursului.

Față de cele arătate, Înalta Curte

constată că motivul invocat de către recurentul - parte civilă, care critică

cuantumul despăgubirilor morale acordate, nu se circumscrie niciunuia din

cazurile de casare, strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen.

Referitor la cel de al doilea motiv de

recurs invocat de către partea civilă, constând în obligarea la plata

despăgubirilor civile, în solidar, a celor trei inculpați, Înalta Curte

apreciază că această critică s-ar putea circumscrie cazului de casare prevăzut

de dispozițiile art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., care nu poate fi

avut în vedere din oficiu, dar care, în speță, poate fi examinat, deoarece așa

cum s-a arătat, recursul a fost motivat în termen.

Critica este însă nefondată. Toate

aspectele invocate de partea civilă în recurs, au fost invocate și în fața

instanței de apel, care le-a examinat în mod detaliat.

Inculpatul P.D. a fost condamnat

pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C.

pen. anterior, raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) din

același cod, reținându-se că în dimineața zilei de 27 martie 2012 a aplicat

părții vătămate G.I.C. lovituri cu pumnii și picioarele și la un moment dat a

înjunghiat-o pe aceasta cu un briceag producându-i plăgi tăiat-înțepate în zona

renală pentru a căror vindecare i-au fost necesare 35-40 zile de îngrijiri

medicale, leziunile punându-i în pericol viața.

Inculpații L.V.M. și L.C.A. au fost

condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe,

reținându-se că în dimineața zilei de 27 martie 2012 au aplicat părții vătămate

G.I.C. lovituri cu pumnii și picioarele, producându-i leziuni pentru a căror

vindecare au fost necesare 7-8 zile îngrijiri medicale.

În acest context, rezultă că faptele

care au generat prejudicii părții vătămate sunt diferite, aspect reținut și

prin Decizia penală nr. 279/A din 10 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel Galați prin care au fost înlăturate dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. a)

C. pen.

În mod justificat și temeinic

argumentat, instanța de apel-a reținut că, fiind vorba de delicte distincte,

inculpații nu pot fi obligați în solidar la plata de despăgubiri, solidaritatea

fiind reținută numai în cazul inculpaților L.V.M. și L.C.A., aceștia acționând

împreună în activitatea de lovire a părții vătămate, cu consecințele prevăzute

de dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen., acest delict fiindu-le deopotrivă

imputabil ambilor.

Având în vedere consecințele fiecărei

infracțiuni, respectiv leziuni ce au necesitat 35-45 zile îngrijiri medicale

pentru vindecare și care au pus în primejdie viața părții vătămate, în cazul

inculpatului Pantică, și leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile

îngrijiri medicale în cazul inculpaților L., Înalta Curte constată că, în mod

corect curtea de apel, l-a obligat pe inculpatul P.D. la plata a 80% din

cuantumul pretențiilor civile solicitate, și pe inculpații L.V.M. și L.C.A. la

plata, în solidar, a 20% din același cuantum.

Pentru motivele expuse, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă G.I.C. împotriva

Deciziei penale nr. 293/A din 15 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul parte civilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă G.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 293/A din 15

noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori, privind pe inculpații P.D., L.V.M. și L.C.A.

Obligă recurentul parte civilă la

plata sumei de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din

oficiu pentru intimații inculpați, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

mai 2014.