ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1782/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 395 din 25 februarie 2015, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetentei materiale a instanței și a decis să decline competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Timiș, în contradictoriu cu pârâta S.C.F. Timiș, în favoarea Judecătoriei Timișoara. Prin Sentința civilă nr. 6306 din 21 aprilie 2014, Judecătoria Timișoara a apreciat că este necompetentă material și că se impune declinarea competentei de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Timiș. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Timișoara in vederea pronunțării regulatorului de competență.

Prin Decizia nr. 145 din 21 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a pronunțat regulatorul de competență prin care, raportat la valoarea obiectului acțiunii, în baza dispozițiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., s-a constatat că soluționarea în primă instanță a prezentului litigiu evaluabil în bani la valoarea de 1.240.500 lei este de competența materială a Tribunalului Timiș. Prin urmare, în baza art. 134 C. proc. civ. raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., s-a stabilit competența materială în primă instanță în favoarea Tribunalului Timiș. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.C.F. Timiș, recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 iunie 2015. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 25 iunie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 30 iunie 2015, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 42-44 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Analizând recursul formulat, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia nr. 145 din 21 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, ce face obiectul recursului, s-a pronunțat un regulator de competență ca urmare a ivirii unui conflict de competență între Tribunalul Timiș și Judecătoria Timișoara.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 138/2014: „Instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o hotărâre definitivă”. Art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului. Prin urmare, hotărârea pronunțată în regulatorul de competență nu este supusă niciunei căi de atac, fiind o hotărâre definitivă. Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă cu art. 135 alin. (4) din același act normativ, sentința nr. 145 din 21 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui conflict de competență.

Prin urmare, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C.F. Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C.F. Timiș împotriva Sentinței nr. 145 din 21 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2015.