ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1169/A din 18 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de către revizuentul S.T. împotriva sentinței penale nr. 331 din data de 15 mai 2015 pronunțata de Judecătoria sectorului 1 București.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat cerere de apel, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 9 decembrie 2015.

Cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 351 alin. (2) raportat la art. 421 alin. (1) pct. 1 teza a ll-a combinat cu prevederile art. 408 alin. (1) C. proc. pen. inadmisibilltatea căii de atac exercitată de apelant.

Examinând excepția inadmisibilității căii de atac declarate, invocată din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac.

În condițiile legii".

Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, cap. III C. proc. pen. admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Din interpretarea dispozițiilor art. 408 C. proc. pen. pot fi atacate cu apel sentințele și încheierile, numai odată cu sentința, în cazurile prevăzute de lege.

Prin urmare, sunt susceptibile de reformare pe calea apelului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, față de care posibilitatea legală a declarării mai multor apeluri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

În cauză, se constată că revizuentul S.T. a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei decizii definitive, pronunțată tot în urma exercitării dreptului la apel, iar cel cu soluționarea căruia instanța a fost sesizată, nu întrunește cerințele textului de lege menționat, întrucât încalcă principiul unicității acestei căi de atac și, ca atare, nu este admisibil.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, revizuentul a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a ll-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul S.T. împotriva Deciziei penale nr. 1169/A din 18 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul S.T. împotriva Deciziei penale nr. 1169/A din 18 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 Iei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 ianuarie 2016.