ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.12.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4634/2014

HOTĂRÂRE
03.12.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4634/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Decizia nr. 4634/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nr. 7487/2/2013, reclamanta A. Ltd. a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Vaslui și D.G.R.F.P. București solicitând anularea deciziei de soluționare emisă de D.G.F.P. Vaslui, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; anularea deciziei de rambursare emisă de D.G.F.P. București, prin care a fost respinsă la rambursare suma de 3.573.608,35 RON, respectiv recunoașterea dreptului societății de a beneficia de rambursarea sumei de 3.573.608,35 RON reprezentând TVA de restituit aferent anului 2009 cu consecința obligării autorității fiscale la rambursarea efectivă către societate a sumei solicitate la rambursare în cuantum de 3.573.608,35 RON.

Prin sentința de declinare a competenței nr. 1591/2014 pronunțată de Curtea de Apel București s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, reținând că obiectul principal al litigiului îl constituie anularea deciziei nr. 16 din 18 aprilie 2013, emisă de D.G.F.P. Vaslui, prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva deciziei de rambursare a T.V.A. din 20 septembrie 2011, emisă de D.G.F.P. București.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în litigiile de contencios administrativ, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său ori celei de la domiciliul pârâtului. Cum însă, în speță, sediul reclamantei se află în străinătate, iar domiciliul ales nu are semnificație în ceea ce privește stabilirea instanței competente, Curtea apreciază că instanța competentă este cea de la sediul pârâtului din capătul principal de cerere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 550/45/2014.

Prin sentința nr. 163 din 29 septembrie 2014, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași.

A declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta A. Ltd., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. București și pârâta D.G.R.F.P. în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență.

În baza art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță în drept să hotărască asupra conflictului de competență.

A reținut Curtea de Apel Iași că, reclamanta A. Ltd. fiind o companie nerezidentă, a decis sesizarea instanțelor de la sediul uneia din autorităților fiscale emitente a actelor administrativ fiscale contestate, în deplină conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:

Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ, îl constituie anularea deciziei de soluționare emisă de D.G.F.P. Vaslui, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și anularea deciziei de rambursare emisă de D.G.F.P. București, prin care a fost respinsă la rambursare suma de 3.573.608,35 RON, respectiv recunoașterea dreptului societății de a beneficia de rambursarea sumei de 3.573.608,35 RON reprezentând T.V.A. de restituit aferent anului 2009 cu consecința obligării autorității fiscale la remiterea efectivă către societate a sumei solicitate la rambursare în cuantum de 3.573.608,35 RON.

Prin urmare, reclamanta contestă două acte administrativ fiscale, interdependente, în sensul că prin decizia emisă de D.F.G.P. Vaslui (în prezent D.G.R.F.P. Iași) s-a soluționat contestația administrativă formulată de societatea reclamantă împotriva deciziei de rambursare emisă de D.G.F.P. București (D.G.R.F.P. București).

Fiind vorba despre o acțiune în contencios administrativ, regulile de competență teritorială sunt stabilite de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit cărora „Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.

Pe de altă parte, potrivit art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ., „Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare din aceștia”. Or, în speță, A. Ltd. atacă două acte administrativ fiscale (decizia de respingere a cererii de rambursare și decizia de soluționare) emise de două autorități fiscale diferite, aflate în circumscripția unor curți de apel diferite (D.G.R.F.P. București și D.G.R.F.P. Vaslui), iar în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) C. proc. fisc. și art. 112 alin. (1) C. proc. civ., societatea reclamantă a înțeles să învestească Curtea de Apel București - una dintre instanțele competente alternativ să soluționeze prezenta cauză.

Nu în ultimul rând, se reține din actele dosarului că în cauză D.G.R.F.P. Vaslui nu era organ fiscal competent să soluționeze contestația reclamantei, înregistrată inițial la D.G.R.F.P. București, fiindu-i delegată competența pe cale administrativă potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 33333/2001.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența teritorială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. Ltd., în contradictoriu cu pârâtele D.G.R.F.P. Iași și A.N.A.F. - D.G.R.F.P. București, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4479/2014
Decizia nr. 4479/2014 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond. Cadrul procesual Prin sentința nr. 3564 din 15 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a
ÎCCJ 2015-11-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3687/2015
lei, precum și obligarea Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor la soluționarea contestației administrative formulate împotriva deciziei de rambursare TVA. Prin sentința civilă nr. 1606 din 21 mai 2014, Curtea de Apel București
ÎCCJ 2015-11-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3687/2015
de Soluționare a Contestațiilor la soluționarea contestației administrative formulate împotriva deciziei de rambursare TVA. Prin sentința civilă nr. 1606 din 21 mai 2014, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantă, a
ÎCCJ 2014-04-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1818/2014
consecința rambursării TVA-ului solicitat, întrucât împotriva acestor decizii reclamanta a formulat contestație in procedura prealabila, ce s-a finalizat prin emiterea unor decizii de soluționare a contestațiilor de către D.G.F.P. Brăila, c
ÎCCJ 2014-12-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4839/2014
capete de cerere din contestația fiscală pe care a formulat-o, D.G.F.P. Ilfov putând sta în judecată ca pârâtă, în temeiul art. 41 alin. (2) C. proc. civ. și art. 2 din H.G. 109/2009. S-a reținut că prin adresa nr. 907290/907291 din 22 augu
Sursă