ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2503/2015

Decizia nr. 2503/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat contestație împotriva rezoluției nr. 1578/IJ/370/DIP/2013 emisă de Inspecția Judiciară a C.S.M., rezoluție ce i-a fost comunicata cu adresa nr. 1578/IJ/370/DIP/2013 din 26 iunie 2013, solicitând desființarea rezoluției și restituirea cauzei la Inspecția Judiciară a C.S.M. pentru a dispune trimiterea Corpului de Control la Parchetele și Instanțele din Pitești în vederea verificării activității acestora referitoare la încălcarea drepturilor de proprietate și de moștenire pe care B. - bunica sa și fiul său C. - tatăl său i le-a transmis mortis-causa; obligarea C.S.M. să sesizeze Curtea Constituțională de existența conflictului juridic de natură constituțională între puterea judecătorească și puterea legislativă, deoarece puterea judecătorească din Pitești nu recunoaște și nu se supune actelor normative emise de puterea legislativă cu privire la predarea legatului legatarului gratificat, predarea fructelor, predarea rezervei legale și predarea sezinei.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 3362 din 4 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. a formulat o cerere de revocare și constatare a nulității absolute a hotărârii, cererea fiind calificată drept cerere de recurs.

În drept, au fost invocate: Legea nr. 554/2004, Legea nr. 317/2004, Legea nr. 303/2004, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Codul civil, Codul de procedură civilă.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 noiembrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată încheierea de ședință din 19 februarie 2015.

Considerentele înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentului-reclamant, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., constată recursul fondat și îl va admite, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În cauză, recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității rezoluției pronunțate de Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în data de 12 iunie 2013, rezoluție prin care a fost clasată, în temeiul dispozițiilor art. 47 lit. b) raportat la art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004.

Instanța de fond, raportându-se la dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care arată că rezoluția de clasare este definitivă, a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Înalta Curte constată că, prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014, dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 au fost declarate neconstituționale.

În considerentele deciziei sus-citate, instanța constituțională a arătat că, potrivit art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

A evocat jurisprudența sa anterioară, exemplificată prin Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, care a statuat în sensul că în sfera principiului constituțional instituit de art. 21 din legea fundamentală, privind accesul liber la justiție, se înscrie și posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Ca urmare, existența oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau rațională și care ar putea să nege acest drept al persoanei, încalcă, în mod flagrant, prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție.

Curtea a concluzionat, astfel, că în ipoteza în care inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluția de clasare este definitivă și, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanță judecătorească.

Din această perspectivă, Înalta Curte nu poate decât să dea efect deciziei instanței constituționale, în sensul constatării că sentința recurată este lipsită de temei legal.

Menținerea hotărârii instanței de fond ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 3362 din 4 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2015.